Nici n-a apucat Dan Petrescu sa declare “anul asta s-a batut Steaua cu nimeni” ca Mihai Stoica, fratele siamez din epoca de glorie a Unirii Urziceni, a sarit ca ars! Plasandu-l langa Emeric Ienei, “pe care nu l-am auzit niciodata sa spuna ceva de bine la adresa noastra”, managerul general l-a inclus si pe antrenorul lui Dinamo Moscova in categoria “invidiosilor”, a celor “care suporta greu succesul altora”!

Parerea mea e ca Petrescu are dreptate. Nu pun sub semnul echivocului succesul Stelei, de necontestat in conditiile in care si-a adjudecat titlul cu 5 etape inainte de caderea cortinei, dar impartasesc opinia ca ea s-a desprins nu numai pentru ca a jucat mai organizat si mai eficace, ci pentru ca adversarele ei s-au prezentat mai slab. Chiar nu inteleg insa de ce asemenea afirmatie ar putea enerva pe cineva.

Adevarat e insa ca, in locul lui Dan, m-as fi ferit sa comentez tocmai pentru a nu da nastere la interpretari si, pana la urma, la polemici. Nu-i recomandabil sa spui mereu ce gandesti. E mai indicat sa te abtii ca sa-i menajezi pe cei din jur, unii dintre ei, iata, foarte sensibili.

N-are rost sa insistam asupra vulnerabilitatii contracandidatelor, dintre care doar Petrolul, si mai ales in retur, a amenintat cat de cat suprematia Stelei. Vanzandu-si vedetele, CFR s-a retras singura din cursa. Impingandu-l pe Hizo sa demisioneze, Vasluiul a luat-o in jos si nu s-a mai oprit. Cu Copos in rol de Hopa Mitica, Rapid a intrat insolventa si, mai grav, in vrie. Dupa ce a trait periculos intre plecarea lui Borcea si venirea lui Negoita, Dinamo si-a regasit cadenta prea tarziu. Desi Pandurii si Astra au crescut fata de stagiunile precedente, le-a ramas drum lung pana in varful ierarhiei, acesta a fost contextul in care, simplificand, Steaua a convins, a stralucit si s-a distantat de pluton. Fructificand propriile calitati, dar si profitand de slabic