Manchester a devenit sub Ferguson o instituție formidabilă: un modelul urmat peste tot, finanțe perfecte, etică profesionistă de mare corporație și un etos de familie imbatabil.
Sir Alex Ferguson s-a retras după 26 de ani neîntrerupți la Manchester United. Toată lumea s-a grăbit, pe bună dreptate, să spună ceva important despre figura marelui antrenor. Cariera extraordinară a lui Feruson e ușor de rezumat. Argumentele în baza cărora Ferguson poate fi considerat un antrenor și un om de fotbal incomparabil sînt chestiuni mult mai greu de explicat.
Cariera lui Ferguson a început acasă, în Scoția, și, într-un fel, n-a plecat niciodată de acolo. Ferguson a început jucînd în Scoția și în Anglia și a lăsat în urmă o carieră decentă dar niciodată remarcabilă. Fostul jucător s-a transformat într-un antrenor de talie globală.
În aproape 40 de ani, Ferguson a antrenat doar patru echipe. Mai întîi, două cluburi scoțiene mici din diviziile inferioare. Apoi, Aberdeen, clubul scoțian cu care a explodat pe prima scenă. La Aberdeen, Ferguson a pus capăt dominației istorice care reducea fotbalul scoțian la rivalitatea Celtic-Rangers. În 1983, Aberdeen a cîștigat sub conducerea lui Ferguson Cupa Cupelor, învingînd în finală Real Madrid, un club gigantic pentru care Aberdeen exista doar pe hartă.
În următorii 26 de ani, Ferguson a devenit Manchester United. Nu atît antrenorul, cît mentorul și întruparea unei stări de spirit în care club și antrenor au fost inseparabile. În tot acest timp, Manchester United a transformat fotbalul englez, anulînd modelul Liverpool și cîștigînd în mod reptat cu echipe mereu proaspete tot ce se putea cîștiga. De două ori, echipa lui Ferguson a preluat conducerea Europei, cîștigînd Liga Campionilor. Dar sucesul cel mai durabil e altundeva.
Manchester a devenit sub Ferguson o instituție formidabilă. Cel ma
