E o noutate, pentru istoria NATO,

că un general de informații al armatei române, Francisc Radici zis Florin, este urmărit penal pentru favorizarea unei rețele de hoți de autoturisme de lux, care l-a lăsat fără limuzinoi inclusiv pe Gigi Becali. În calitate de “expert în informații”, Radici punea mâna pe telefon și se interesa în mediul hoțomanilor și al polițailor de la Furturi auto, care îi protejau pe manglitorii de mașini, cât cer ca să restituie limuzina proprietarului. După care îi suna pe păgubiți și îi înștiința că trebuie să scoată din buzunar o recompensă de câteva zeci de mii de euro pentru a-și recupera bunul.

În 2007, Radici este avansat director general al Direcției Generale de Informații a Apărării (DGIA). Omul nu este cu toți boii acasă și n-a fost evaluat niciodată psihiatric, deși o mulțime de rapoarte confidențiale reclamau o seamă de ciudățenii în comportamentul său. De pildă, după plecarea unor delegații NATO, generalul ardea tămâie în birou și bolborosea acatiste. Concediile și le petrecea la mănăstiri, în post și rugăciune. Deseori pleca în pelerinaj la Muntele Athos, de unde se întorcea cu iconițe pe care le anina în toate cotloanele DGIA, cu mari cantități de tămâie și cu serioase provizii de “apă vie”.

Când predecesorul său la cârma DGIA,

Gheorghe Rotaru, zis Nea Gigi, a avut un cumplit accident auto, soldat cu fisuri craniene, Radici s-a înființat la căpătâiul său cu un flacon de “apă vie” de la Sfântul Munte, cu care i-a tămăduit “iremediabil” rănile. Scepticii de pe tușă au căutat ani de zile un răspuns la cheia succesului profesional al lui Radici și n-au putut să ajungă decât la o singură concluzie: omul era unul dintre posesorii dosarului de Securitate al președintelui ales. Ceilalți, tot șefi ai DGIA, erau generalii Gheorghe Rotaru, zis Nea Gigi, și Sergiu Medar.

Bunăoară, pe 28 iulie 2004, g-ralul-l