- statornicia în iubire -
„Eşti în îndoială dacă acela pe care-l iubeşti şi care – afirmi – îţi repetă mereu că şi el te iubeşte, ar fi spunînd adevărul. Ai vrea ca noi să te scoatem din această îndoială, să-ţi dăm siguranţa că el te iubeşte. Vai, nimic mai greu!“ Aşa îşi începe redactorul Arno, de la cunoscuta revistă Moda Nouă, din 30 ianuarie 1904, răspunsul său pentru o oarecare „roză din Caracal“, doritoare să afle ce este „iubirea de bărbat“ şi cîte zări ale statorniciei acoperă. Statornicie, fidelitate, îndoială, gelozie – tot atîtea dileme care ronţăie toate iubirile şi „însîngerează“ mai toate inimile, oricît de puternice s-ar declara şi unele, şi altele.
DE ACELASI AUTOR Ce-a fost mai întîi: untdelemnul sau untura? Trenurile noastre toate... De Paşti "Aşteptînd mila stăpînirii" - cercetarea românească, între indiferenţă şi bunul plac Revista continuă anchetele şi propune cititoarelor tema statorniciei în iubire. Or, această întrebare este mai veche chiar şi decît povestea oului şi a găinii. Cine se leagă mai tare de iubire, de ceea ce este cu adevărat iubire? Cine este atît de puternic încît să rămînă legat statornic de iubirea care nu mai seamănă cu imaginea iubirii din vis? Cine vrea să nu fugă în braţele unei noi iubiri care se anunţă promiţătoare? Cine, mai presus de toate, este cel mai statornic? Să fie bărbatul? Să fie femeia? Pe această temă şi în jurul acestor întrebări, cititori şi cititoare se grăbesc să-şi anunţe şi să-şi enunţe iubirea.
Statornicia este pentru toţi o virtute, dar fiecare sex îşi arogă calitatea, aruncînd în ograda celuilalt vinovăţia. O oarecare domnişoară din Galaţi rosteşte: „Femeia, de la cea mai în vîrstă şi pînă la cea mai tînără, e sclavă a iubirii.“ Şi apoi, datorită feminităţii, statornicia se leagă mai degrabă de femeie, decît de bărbat, întotdeauna plutind printre parfumurile mai multor doamne. Do
