Steaua a câştigat campionatul cu cinci etape înainte de finalul sezonului, dar nu poate fi numită senzaţia Ligii I.
Când investeşti câteva milioane de euro în transferuri, ar fi chiar ruşinos să ratezi titlul. Până la urmă, cu cine a concurat trupa lui Reghecampf anul acesta: cu Pandurii? cu Astra? cu Petrolul? Dinamo şi Rapid nu s-au luptat anul acesta cu Steaua, ci cu propriile probleme financiare, iar Vasluiul şi CFR au făcut greşeli de strategie şi s-au scos singure din cursă. Marea performanţă a bucureştenilor nu este titlul, ci că Gigi a reuşit să păstreze acelaşi antrenor un an întreg. Ăsta da miracol!
Senzaţia Ligii I a fost, anul acesta, „U" Cluj, care s-a salvat incredibil de la retrogradare. De acum, acest lucru a devenit mai mult ca sigur. „U" a izbutit să rămână deasupra liniei roşii după un campionat în care a luat fotbalişti de la solduri, în care a încăput pe mâinile Anamariei Prodan, iar mai târziu pe ale unui administrator special, la capătul unui sezon în care n-a avut bani, patron, sprijin de la autorităţi. Suporteri, atât a avut „U". Apoi şi antrenor. Ca într-un scenariu de film, a venit omul cu ambiţii şi fără inhibiţii, care nu acceptă jumătăţile de măsură, fotbalistul aspru transformat în antrenor aspru. Ionel Ganea ar trebui să fie personajul principal al unui film care să vorbească despre victoriile în faţa femeilor şi copiilor din tribune, despre tunelurile fanilor care au trăit meciurile dincolo de porţile stadionului, despre biletele de „solidaritate", despre modestie, efort, lacrimi, despre sacrificiu. Iar una dintre scenele care nu trebuie ratată este cea din finalul meciului dramatic cu Chiajna, cu Muzac în portă, scăpând fără gol după un penalti. Însuşi Dumnezeu şi-a întors atunci faţa către „U", cum s-a mai întâmplat de câteva ori de-a lungul a 94 de ani. Universitatea a fost ca un atlet accidentat, care se încăpăţâne
