Decenii la rând s-a întreţinut în Germania reunificată mitul potrivit căruia ţara ar fi avut o problemă teroristă doar la stânga spectrului politic. Spre deosebire de revoluţia comunistă, neonazismul violent, care comisese vărsări de sânge xenofobe imediat după căderea zidului Berlinului, fusese cotat ca o problemă neplăcută, dar controlabilă.

Cele zece asasinate comise de un terţet nazist autointitulat Subterana Naţional - Socialistă, pe care a început să le judece luni o Curte regională din München, au spulberat mitul cu pricina. Departe de a constitui o chestiune marginală, terorismul neonazist a zdruncinat din temelii statul german.

Care, din pricina eşecului prea puţin explicabil al poliţiei şi serviciilor secrete de a-i depista şi trimite după gratii pe terorişti într-un interval de mai mult de zece ani, se vede el însuşi tradus, simbolic, în justiţie, alături de extremismul de dreapta şi de principala inculpată, Beate Zschäpe.

Ani la rând anchetatorii germani au bâjbâit, căutându-i pe asasinii imigranţilor ucişi în cu totul alte zone decât cea a extremismului neonazist. Ulterior, s-a constatat că, grevate de prejudecăţi şi carenţe, poate chiar de xenofobie şi rasism, serviciile secrete au săvârşit în serie şi alte gafe şi erori teribile, care au alimentat speculaţiile privind posibila lor complicitate cu extremiştii. Competenţa lor şi capacitatea statului de drept german de a funcţiona au devenit, în consecinţă, îndoielnice.

E, după cum sublinia recent şi un comentator polonez, mai mult decât au obţinut extremiştii de stânga din anii 70, devreme ce teroriştii neonazişti au izbutit să pună sub semnul întrebării însăşi credibilitatea statului german.

În fine, alte bâlbe au grevat procedura alocării de locuri în sala de judecată, din care, în ciuda originii etnice a majorităţii victimelor teroriştilor, fuseseră excluse iniţial ziare