Am mai făcut o oarecare evaluare potenţială a disponibilităţii parlamentare virtuale pe care o are Iaşul, poate circumscripţia cu cea mai generoasă reprezentare în forul legislativ, din ultimele două decenii şi ceva.

Oricum, graţie normei de reprezentare şi dimensiunii demografice, Iaşul a avut întotdeauna o reprezentare conformă, cel puţin cantitativ, deşi ne-ar fi plăcut ca această delegare să fi fost justificată şi de capacităţile de expertiză, unversitară şi academică, de dimensiunea competenţelor diverse în cam toate domeniile de activitate, atribute care ar fi justificat iniţierea unui volum impresionant de acte normative şi legi cu aplicare republicană, menite a face o viaţă mai bună şi mai dreaptă pentru mai toţi românii, nu doar pentru ieşeni. Din nefericire, foarte rar s-a întâmplat acest lucru. Din câte ştim, şi avem pretenţia că ştim, o singură lege importantă, Legea Lupu, a fost iniţiată de un deputat ţărănist din Iaşi, fără însă a simplifica ori finaliza subiectul retrocedărilor proprietăţilor funciare; în plus, anecdotic, ca o ironie a sorţii, primii care au beneficiat generos de efectele acestei legi au fost tot cei din neonomenclatura PSD, care au devenit astfel, unii dintre ei, şi latifundiari, deşi termenul sună impropriu pentru fruntaşii socialişti.

Revenind în prezentul continuu, ca mai niciodată, acum Iaşul are o reprezentare care ar justifica mari speranţe de aşteptare legislativă. Astfel, USL are cele 17 mandate de drept, partajate oarecum echilibrat, nouă fiind ale PSD (două mandate de senator şi şapte de deputat) şi opt ale PNL (trei mandate de senator şi cinci de deputat). Prin redistribuire, au apărut în plus şase mandate, alocate egal între PDL şi PPDD (câte un mandat de senator şi două de deputat, fiecărei formaţiuni). În plus, prin jocul întâmplării, tot la Iaşi, dar prin adicţia naţională a voturilor, reprezentanţii mino