- Social - nr. 89 / 9 Mai, 2013 (Amintiri despre inundatiile din mai 1970) Motto: Unde este natura, acolo se naste adevarul. Unde este adevarul, acolo merge dreptatea. Unde este dreptate, acolo este pace. Unde este pace, acolo va fi liniste. Unde este liniste, acolo este cuibul fericirii. Unde este fericire, acolo este Iisus. Unde este Iisus, acolo va fi nemurirea. Unde este nemurire, acolo e Dumnezeu Si numai cu El poti fi cineva, Omule! Nu exista om in lume sa nu fi fost lovit de soarta macar o data in viata lui, care sa-i aduca aminte de puterea, de maretia ori de nemarginita dragoste a lui Dumnezeu. Asa imi spunea bunicul, cand il ascultam povestind despre cele traite, patimite ori facute cu propria mana, in viata modesta, dar traita cu demnitate si credinta, care i-a lasat urmele in aceasta lume. Eram in permisie pentru prima data in cariera mea de ofiter, dupa o "lupta cu zapada naprasnica” de la inceputul lunii mai a anului 1970. Ninsoarea peste flori a gasit brigada 2 V.M. in plin exercitiu de alarma, cu indeplinirea unei misiuni prin trecerea in curbura Carpatilor din Tara Barsei, catre plaiurile Buzaului. Patru zile si trei nopti a durat actiunea pana la revenirea in rezidenta si asezarea tuturor la locul de unde am plecat. Am venit acasa pe 12 mai, la Targu-Mures, sa-mi vad parintii si sa-mi adun o parte din bibliografie pentru examenul semestrial din luna iulie. Nu a fost sa fie. In noaptea din 13 spre 14 mai, batranul Mures, pe care l-am avut la suflet de mic copil si l-am purtat in sinea mea cu dor, si-a aratat fata cea urata, de parca ar fi fost supararea lui Dumnezeu si patima sfintilor laolalta. Catelusa latra neintrerupt de pe la ora 23, am dezlegat-o, dar nu s-a linistit. Ultima data am vazut-o pe la ora doua latrand la un card de arici pe care vroia sa-l urce pe treptele scarilor, macar pana la nivelul parterului inalt al casei. A urmat