- Editorial - nr. 89 / 9 Mai, 2013 Raspunsul cel mai clar ni-l da istoricul american John Mathley in lucrarea sa "Romanian a profile”, publicata la New York in anul 1970: "Teoria parasirii Daciei si a popularii acesteia printr-o masiva migrare din sudul Dunarii nu poate fi acceptata nici ca ipoteza. Daca n-ar fi existat pretentii expansioniste cu aparenta de justificare istorica, este putin probabil ca o asemenea teorie sa fi fost vreodata nascocita.” Este firesc, ca romani ce suntem vizati direct de o asemenea enormitate, devenita, la vecinii din vest, o politica nationala si de stat, sa ne intrebam de unde aceasta nastrusnica si aberanta idee ce arunca in aer istoria de milenii a unui popor pasnic, si ce-i determina pe acestia sa persevereze in promovarea unei minciuni, pe care numai cei care si-au insusit-o ca pe o religie pot sa o creada si sa o sustina? Ne intrebam, de asemenea, in ce perioada istorica a aparut ea? Asa cum recunosc si istoricii lor, ungurii au venit in Europa nu ca turisti, ci in cautarea de patrie, pe care, din pacate, negasind-o libera, au trebuit sa o cucereasca, asezandu-se acolo unde rezistenta bastinasilor a fost mai mica, in Panonia. Daca ar fi fost simpli turisti, deci fara un interes anume, ar fi relatat in mod obiectiv ceea ce au vazut si constatat. Calitatea lor de cautatori de patrie, care a trebuit si cucerita, apoi justificata contemporanilor, dar si urmasilor, i-a facut mult mai selectivi si mai circumspecti. Adica sa vada si sa consemneze, sa lase posteritatii doar ceea ce le-a convenit. Asadar, nu ne mira faptul ca "la venirea in patrie”, anul 896, si mult dupa aceea, au vazut prin imprejurimi, inclusiv prin Transilvania, tot felul de semintii, de la slavi la avari, numai daco-romani sau romani, nu, din moment ce au pus ochii pe pamanturile acestora pe care aveau tot interesul sa le denominalizeze. Cu toate incercarile de a asc