Dacă vă plimbaţi prin Zorilor, locuiţi în Mănăştur sau munciţi în Mărăşti, nu ştiţi, poate, că mare parte din arhitectura acestor cartiere uriaşe a fost desenată de o singură persoană. Arhitectul urbanist Emanoil Tudose vorbeşte acum, la un sfert de secol de la Revoluţie, despre eşecurile şi problemele industrializării, nd cartiere întregi se ridicau în cel mult trei ani.
Emanoil Tudose a desenat mare parte din cartierul Mănăştur, înterg cartierul Zorilor şi jumătate din cartierul Mărăşti. "Una era pe planşă, alta în realitate", spune el. Din caua munţilor de avize necesari pentru construcţia de blocuri, dar şi a legilor care cereau mii de apartamente pe kilometri pătrat, arhitecţii jalonau printre reguli. O tuţă mai groasă pe planţă ecnomisea doi metri liniari de spaţiu verde, de exemplu.
Tudose explică situaţia "îndesirilor", cum sunt numite proiectele prin care un ansamblu imobiliar era gândit iniţial cu un număr de unităţi locative, care se dublau sau chiar se triplau, "din pix". "Pe Mehedinţi, în Mănăştur, iniţial era câte o scară, acum sunt două", explică el. "Îndesirile s-au făcut scoţând amplasamentele de dotări, că erau grădiniţe sau parcări. Atunci realitatea era de o maşină la 10 apartamente, trebuia un loc de parcare la 10 apartamente. Zorilor Nord, cel care are piaţa, e singurul gândit cu un loc de parcare pentru fiecare apartament, plus o sumă de parcaje pentru musafiri. Garajele s-au transformat, acum sunt orice altceva".
"Zorilor s-a făcut aşa cum s-a proiectat, ai puţin sistematizarea verticală a terenului. Atunci apăruse o lege, cu economisirea dramatică a motorinei. Aveam o normă clară, 20 de litri de benzină pe lună şi puteam circula doar o dată la două duminici. Consrtuctorii nu aveau destulă motorină şi nu au îndepărtat pămîntul din excavaţii. Au salvat garajele, dar la majoritatea blocurilor din Zorilor e o umplutură la int
