La început i s-a spus „Micul Titulescu”. De către Adrian Năstase. Care găsise o asemănare între cei doi. Fizică şi doar din profil. Apoi a devenit „Cârlan fără minte”. Taxat de Ion Iliescu într-un BPN din anul 2010 în care ţopăia vesel pe cadavrul politic al lui Mircea Geoană.

Acum apropiaţii îi spun „Mini Blair”. Ca o recunoaştere a pasiunii pe care Victor Ponta a făcut-o pentru cariera fostului lider laburist. Lungă şi marcantă. Apropiaţii s-au grăbit să îl aducă la Bucureşti acum un an. N-am aflat nici până astăzi cine a plătit onorariul de un milion de euro pentru conferinţa fostului premier britanic. Dar nu e cazul să ne batem capul prea mult. Oricum ni se va servi o minciună. Victor Ponta este darnic cu dezvălurile doar în ceea ce-i priveşte pe ceilalţi. Adversari sau prieteni politici.

De la prima sa poreclă la perioada actuală au trecut 11 ani. Victor Ponta a evoluat spectaculos. A supravieţuit căderii lui Adrian Năstase şi victoriei lui Traian Băsescu din 2004, a colaborat cu Mircea Geoană în perioada mandatului acestuia de preşedinte al PSD fiind purtătorul de cuvânt în dezastrul din decembrie 2009. Din februarie 2010 a devenit preşedintele PSD, fiind sprijinit în principal de Grupul de la Cluj, ce-l vedea ca o alternativă la Mircea Geoană. În zona guvernamentală a avut două momente importante: şef al Corpului de Control al Guvernului pe vremea lui Adrian Năstase şi ministru pentru relaţia cu Parlamentul în guvernul Emil Boc. A participat la două campanii de suspendare a Preşedintelui României, dar a fost înfrânt de fiecare dată de Traian Băsescu.

Cu toate acestea a acceptat coabitarea cu Preşedintele în urma rezultatului alegerilor din 2012, în ciuda opoziţiei partenerului său de coaliţie, Crin Antonescu. Aici poate fi momentul în care Victor Ponta capătă o nouă poreclă: „Micul Machiavelli”. Care sunt învăţăturile prin care se gestionează pu