Lui Traian Băsescu nu-i mai place liniştea. Chestia aia de care era aproape mîndru pe vremea guvernelor Boc şi pe care n-o tulbura decît el, din cînd în cînd, cu cîte un anunţ cu care băga lumea în sperieţi.

Îl deranja pe atunci pe Traian Băsescu că se construiau, în linişte, terenuri de fotbal în pantă? Din cîte ştim, nu! Îl irita că autostrăzile nu creşteau decît cu centimetrul liniar pe zi sau că la Oltchim se fura? Pe atunci lui Traian Băsescu îi plăcea liniştea atît de mult, încît le spunea pedeliştilor să nu sară calul cu hoţiile clientelare şi cu clientelismul hoţiilor, decît cînd era el între ei, ca unul care cînd era ministrul Transporturilor voia să-i convingă pe alegători că banii lor zăceau în cîte o bucată de drum naţional.

M-aş bucura dacă Traian Băsescu Coabitatorul ar începe să dea pe goarnă hoţii şi corupţii, dacă tot nu-i place liniştea. Să zicem însă că el nu se coboară la cazuri particulare. Dar să-l aud măcar că deţine informaţii că a sporit corupţia de cînd e el preşedinte! Sau că în timp de criză, cînd el i-a obligat pe unii să strîngă cureaua, alţii s-au îngrăşat din afaceri cu statul, de nu mai aveau găuri la capătul curelei. Nimic! Pe atunci Traian Băsescu le spunea în linişte profesorilor că huzuresc şi medicilor le arăta graniţele, dacă nu le place cu cît îi plăteşte patria. Şi, dacă vă amintiţi, cînd i-a şoptit el lui Raed Arafat la un post de televiziune că dacă nu-i place, va fi demis, Băsescu era convins că stăpînea liniştea din ţară. Şi dintr-o dată liniştea pe care conta Băsescu s-a întors împotriva lui.

Acum, omul care s-a întors la Cotroceni, în pofida unui vot care pe altul l-ar fi făcut să se retragă, face pe deranjatul de linişte. Care linişte? Aia de pe urma căreia Parchetele nu dau curs denunţurilor de hoţie de pe vremea guvernării lui Boc? Sau liniştea faţă de întrebările celor care vor să afle ce ştia