Circula deunăzi în spaţiul nostru public ştirea bombă că nimeni altul decât Traian Băsescu ar fi în cărţi pentru înălţarea în jilţul de comandant suprem al NATO. Mucaliţii au luat-o ca pe o vorbă de stadion, dar s-au găsit şi destui fani prezidenţiali dintre aceia care să-i caute prin CV fostului căpitan de vapor, şef de agenţie navală, ministru, primar general, preşedinte de republică şi să-i scoată pe tapet reale calităţi pentru a îndeplini cu succes onoranta funcţie, mai degrabă politică, decât strategică. La scurtă vreme, instituţia prezidenţială a infirmat, printr-un comunicat, insolita zvonistică şi cu asta chestiunea ar fi trebuit să se stingă. Dar nu s-a stins. În ziua următoare a fost resuscitată de dl Geoană „Mihaela, dragostea mea”, şi dumnealui peregrin prin înalte funcţii de partid şi de stat, interne, externe şi, nici vorbă, contracandidat (perdant, din păcate) al dlui Băsescu („Un fleac, i-am ciuruit!”) la prezidenţialele din 2009. Doi actori ai unui circ politic! Dl Geoană, o leacă mai logoreic decât vaporeanul, ne-a devoalat cam cum ar sta această poveste. Cică, la înalta poartă Nord-Atlantică s-ar fi structurat opinia ca viitorul comandant să fie căutat şi promovat printre personalităţile politice marcante din Răsăritul european, din ţările nou admise în organizaţie. Iată o oportunitate pe care n-ar trebui s-o ratăm! Deci, să fim mai îndrăzneţi şi să candidăm, căci dacă nu candidezi, nu exişti, filosofează dl Geoană.

În chestiunea în cauză, dl Băsescu tace, tace, dar cred că le face şi le coace. N-ar fi de vise rele ca să ajungă în scaunul sus pomenit sau într-o funcţie măcar de înalt raportor. Căci acasă, ca om politic şi-a cam trăit traiul şi şi-a mâncat mălaiul. Ce speranţe să mai tragă el de la iubirea şi adoraţia unui popor, prăbuşite la 12-15 la sută? În nouă ani de domniediscreţionară, voluntar şi reactiv de multe ori, ca la