Bayern şi Borussia nu au inventat alt fotbal, ci au inovat pe un patent existent: cel olandez.
Sigur, toate observaţiile socio-economisto inteligente fac sens. Da, Bayern şi Borussia vor ocupa Wembley-ul pentru un kirmez german taman la a 150-a aniversare a Federaţiei engleze. Cine visa la aşa ceva în 1863 era client Krupp. În 2013, e client Adidas. La fel de întemeiată e întrebarea: cine domină fotbalul european: Bundesliga, Bayern, Borussia sau Bayern şi Borussia? Un răspuns care se opreşte la varianta Bayern şi Borussia naşte următoarea întrebare inteligentă: e de pe acum fotbalul german pîndit de sindromul spaniol? Pentru că, măcar în parte, Barcelona şi Real au fost victimele dominaţiei bicefale pe care au impus-o unui campionat slăbit.
Însă, subtilitatea acestor observaţii plimbate de comentatori prin presa internaţională lasă deoparte ceva important: fondul. Iar fondul e fotbalul. Cel mai rar folosită întrebare a dezbaterii sună în felul următor: poate fi explicat succesul plenar al fotbalului german prin fotbal? Răspunsul e un da răsunător care trebuie totuşi explicat. Fotbalul jucat cu mare rigoare de Borussia şi, mai ales, de Bayern nu e o invenţie, ci o inovaţie. Trebuie adăugat imediat că fotbalul nu se schimbă chiar atît de des pe cît ar fi mulţi îndemnaţi să o creadă. Invenţiile sau revoluţiile sînt rare. Ele apar la intervale lungi, mult mai lungi decît ciclurile de succes şi colecţiile de trofee.
Ultima redefinire fundamentală a fotbalului a avut loc acum mai bine de 40 de ani şi a pornit cu Rinus Michels, la sfîrşitul anilor ‘60. Fotbalul total pus în teren de Ajax şi de naţionala Olandei a reformulat tot ce se ştia sau credea despre sensul şi limitele jocului de fotbal. Spaţiul de joc s-a mărit, forţat de idei noi: dispariţia posturilor fixe, angajamentul în presing avansat şi posesia premeditată ca formă de asediu. De atunci înc
