Ziua Europei este azi departe de a fi o sărbătoare - deşi ar fi destule motive de mândrie pentru ce a însemnat proiectul european în ultimele şase decenii. Astăzi, însă, este momentul să vorbim despre ce-i nemulţumeşte pe europeni în legătură cu Europa lor.

O analiză publicată recent de ziarul britanic The Guardian ( în general, mai favorabil Uniunii Europene decât altele din Insulă ), bazată pe rezultatele ultimelor Eurobarometre, arată o creştere constantă şi îngrijotăroare a nemulţumirii faţă de instituţiile europene.

Sondajul a cuprins 350 de milioane din cei 500 de milioane de cetăţeni ai Uniunii şi a comparat situaţia actuală din cele mai mari state membre, în comparaţie cu 2007, anul premergător declanşării în forţă a crizei.

Neîncrederea în instituţiile europenea urcat vertiginos, cum era şi de aşteptat - de la 28% la 53% în Italia; de la 41% la 56% în Franţa, de la 36% la 59% în Germania. În Marea Britanie, ţară aflată în febra dezbaterilor privind „renaţionalizarea” unor prerogative acordate instituţiilor europene, neîncrederea a crescut de la 49% la 59%. Recordul de neîncredere este însă deţinut de Spania, unde nivelul a crescut de la 23% la 72%. Curios, neîncrederea polonezilor a crescut, de la 18% la 42%, deşi nu se poate spune că Polonia nu a profitat din plin de apartenenţa ei la Uniunea Europeană.

Desigur, era de aşteptat o scădere a încrederii în instituţiile europene într-o perioadă în care criza financiară s-a transformat într-una economică, apoi într-una socială, apoi într-una politică şi, în cele din urmă, într-o criză a identităţii europene.

Dar reacţia cetăţenilor la adresa instituţiilor europene este un pic nedreaptă. Criza datoriilor, de exemplu, nu aparţine Uniunii, ci statelor membre. Este adevărat că instituţiile europene – Consiliu, Comisie, Parlament – nu au găsit, poate, cele mai eficiente răspunsuri pe te