de C. MIERLUŞCĂ
09 mai 2013 22:53
0 vizualizari
A-A+ Este o plantă erbacee, perenă, care creşte prin păduri umede, zone pietroase. Face parte din familia Lycopodiaceae. Este răspândită în Europa şi vestul Asiei. La noi se găseşte în Carpaţii Orientali, Carpaţii Meridionali şi M-ţii Apuseni. Are frunze mici, foarte dese, lanceolate, ascuţite. În perioada iulie-septembrie are spori de culoare galbenă. Părţile aeriene conţin alcaloizi, substanţe minerale.
Se foloseşte pentru uz intern la combaterea nicotismului şi alcoolismului. Se prepară o infuzie dintr-o linguriţă plantă la o cană de apă clocotită. Se consumă dimineaţa, la o oră după micul dejun. Cura durează 6-8 zile. Creşte intoleranţa la fumul de ţigară. Se declanşează voma.
În Austria şi Germania, este o plantă ocrotită de lege şi se procură numai din magazine specializate în plante medicinale. Pentru reumatici, cu cu artrită, chiar şi când prezintă modificări ale articulaţiilor, se recomandă ceaiul de pedicută.
Pedicuţa se recomandă în afecţiuni ale căilor urinare şi organelor genitale, la dureri şi tumefieri ale testiculelor, la formarea nisipului la rinichi, în hepatite, tumori ale ficatului de natură malignă, chiar şi în ciroză însoţită de insuficienţă respiratorie.
Pedicuţa se poate înfăşura în jurul piciorului celor care au cârcei la gambă.
Polenul de pedicută se foloseşte preparat pentru cei care fac escare pentru stat prea mult în pat.
Pedicuţa este folosită cu succes în homeopatie, în afecţiuni ale ficatului, vezicii biliare, afecţiuni ale rinichilor, reumatism şi gută.
Intern, nu se va supradoza, deoarece conţine radiu.
Biografie: "Sănătate din farmacia Domnului" - M. Treben, "Universul plantelor" - C. Pârvu, "Heilpflanzen" - Dieter Podlech.. de C. MIERLUŞCĂ
09 mai 2013 22:53
0 vizualizari
A-A+ Este o plantă erbacee, perenă
