O mare de flori! Exact ca atunci când, la început de an şcolar, elevii o întâmpinau cu buchete de trandafiri. Profesoara Maria Bucur a fost condusă pe ultimul drum ieri, de familie, prieteni, colegi, elevi şi cunoscuţi. Cu toţii au aprins lumânări la căpătâiul celei care a luminat minţile a generaţii de elevi.

Slujba de înmormântare a început în jurul orei 12.00, în biserica Jelaboi, de pe strada Rodnei. În faţa bisericii, grupuri de elevi şi profesori discutau despre Maria Bucur. Zarva şi gălăgia pauzelor de la şcoală au fost uitate de elevi, care i-au oferit ieri profesoarei lor un moment de răgaz. „Nu mi-a venit să cred când am auzit. Am crezut iniţial că e o glumă proastă a foştilor colegi de liceu. Am terminat în anul 2010. Am fost să o vizitez, încă nu se operase, mi-a zis că totul e bine. Am sunat-o, mi-a spus că e ok. Ultima oară când ne-am auzit era pe 20 martie şi era la Bucureşti la fiii dumneaei. Îmi amintesc cu drag de cea care ne-a fost dirigintă şi profesoară de limba franceză. Intra în clasă cu zâmbetul pe buze şi ne spunea «Bonjour mes eleves!». A fost cea mai bună şi ne acoperea pe toţi“, ne-a spus, prin-tre lacrimi, Andreea Filimon.

Iubită şi respectată de colegi

Pentru că a fost un om deosebit, biserica a fost neîncăpătoare pentru toţi cei care au venit să-şi ia adio de la profesoara Maria Bucur. Chiar dacă de un an se afla în concediu medical şi urma să se pensioneze, colegii nu au dat-o uitării. „În ultimul an a fost în concediu. Suferea de cancer, dar avea o evoluţie bună, chiar trecuse pe un tratament naturist. Nu a apucat pensia… A fost un om deosebit. Puţini sunt oamenii cu demnitate, de la care să ai ce să înveţi… o fiinţă atât de deosebită. A avut o si-tuaţie grea în familie, a divorţat şi a crescut singură doi băieţi, care îi moştenesc calităţile şi care şi-au găsit drumul în viaţă. Vara t