- Social - nr. 89 / 9 Mai, 2013 Actiunea de revizuire a Constitutiei Romaniei se desfasoara intr-un context politic dominat de esecul unor trecute viziuni, care, dupa ce au fost promovate, prin includerea in actuala Constitutie, s-au dovedit a fi in dezacord cu realitatile romanesti. Desigur ca noii ,,parinti constitutionalisti” doresc sa opereze unele corecturi, care trebuie sa inlature posibilitatea resuscitarii prezentelor relatii institutionale, a prezentelor disfunctionalitati, dar, pe langa aceste reconsiderari, se mai impune ca, prin revizuirea Constitutiei, sa se largeasca sfera de cuprindere a prevederilor, mergand pana la a trata punctual unele probleme delicate si, totodata, fara a se face rabat de la o fireasca si necesara doza de prevedere, de anticipare. In sensul celor de mai sus, am convingerea ca este absolut obligatoriu ca la revizuirea Constitutiei Romaniei sa se aiba in vedere ca, sub niciun motiv, sa nu se faca abstractie de faptul ca sunt impuse - nu intamplator -, prin articolul nr.152 al actualei Constitutii, limitele revizuirii. Limitele revizuirii trebuie tratate ca subiecte tabu. Din Constitutia Romaniei revizuita este de dorit sa se elimine unele dintre actualele prevederi si sa se cuprinda prevederi care sunt cerute de timpul pe care-l traim. Astfel: 1. Pamantul, indiferent de categoria de folosinta, este bun national inalienabil. Pamantul poate fi detinut in proprietate numai de persoanele fizice cetateni romani prin nastere si numai de persoanele juridice ale acestora. Persoanele fizice si juridice care nu indeplinesc conditiile de mai sus au dreptul numai la valoarea acestor imobile. Este unica posibilitate de-a impiedica indiferent de eventualele restrictii care se pot impune, pentru ca se cunosc ,,abilitatile” celor interesati in a eluda cadrul legal - acapararea de catre straini, persoane fizice sau juridice, indiferent de cetaten