Marcel Răducanu l-a pregătit la școala sa pe Mario Götze, fotbalist vândut de Borussia pe 37 de milioane de euro la Bayern! Sursa: DANIEL NANU
Marcel Răducanu a povestit în „Evenimentul zilei” de ieri spectaculoasa lui fugă din România lui Ceauşescu. Priveşte cu nostalgie clădirea catedralei „Marienkirche”, mângâiată de soare. „Ce faci acum?”. „Am o şcoală de fotbal care-mi poartă numele”. Pe portiera Volkswagenului său scrie cu negru pe alb „Fussballschule Raducanu”.
Profesorul de dribling
În 1993, după ce a agăţat în cui ghetele care hipnotizaseră atâţia adversari, Marcel a făcut cursurile celebrei Şcoli de Antrenori de la Köln. „Prin 1994, un prieten mi-a spus: «De ce nu-ţi deschizi o şcoală de fotbal? N-are nimeni aşa ceva». Fostul jucător Dieter Burdenski avea ceva asemănător, dar lucra cu copiii doar vara. Aşa m-am decis să deschid şcoala. S-au perindat pe la mine vreo 6.000 de copii.
La mine se vine, aşa, ca la meditaţii. Copiii fac fotbal organizat la cluburi, la mine vin pentru tehnica individuală”. „Le predai driblingul, cum ar veni?”. Marcel Răducanu râde, cam cum o făcea în faţa portarilor adverşi. „Cam aşa ceva. Uite, odată a venit la mine Semi Zane, fostul meu coleg, cu fiul său. Zice: «Marcel, să-l înveţi tehnica individuală». «Câţi ani are?». «18». «18? Îmi pare rău, Semi, nu-l mai pot învăţa la vârsta asta»”.
„Sunt propriul meu şef”
„Ştii cine a trecut pe la şcoala mea?”. Fostul mare internaţional nu mai aşteaptă replica. „Götze. Mario Götze. A fost elevul meu. Acum Borussia l-a dat la Bayern pe 37 de milioane de euro. N-am pretenţii, dar la milioanele alea poate am produs şi eu câteva mii... Sunt liniştit. După ce achit toate taxele, şi aici cu Fiscul nu te joci, îmi rămân câteva mii de euro bune pe lună. Pregătesc cam 120 de copii cu vârste între 6 şi 15 ani. Sunt propriul meu şef. Nu mă dă nimeni afară că n-am luat
