Premierul Ponta a lansat, din nou, în spaţiul public, o temă de dezbatere pentru amatorii de dat cu părerea, temă având însă un puternic miros de petardă fumigenă, dar cu mare priză la public. Este vorba despre intenţia de a modifica din nou Codul Rutier, prin introducerea prevederii privind confiscarea autovehiculelor rutiere ale căror şoferi comit abateri grave de la conduita pe drumurile publice.

Şi, pentru a da o faţă cât mai comercială noii teme de dezbatere, primul ministru a ieşit şi cu un supliment de declaraţie, în legătură cu nişte presiuni care s-ar simţi deja din partea unei anumite categorii de posesori de autovehicule, presiuni care l-ar fi făcut deja pe Victor Ponta să se autovictimizeze în avans: „Sunt dispus să fiu luat de guler şi dat afară din biroul de premier pentru ideea confiscării maşinilor”.

Dacă declaraţia de mai sus nu ar veni din partea unui mincinos cu certificare din partea unor foruri ştiinţifice de necombătut, ar trebui luată foarte în serios. Cum însă citatul îi aparţine premierului Ponta, acesta trebuie privit cu o oarecare rezervă, păstrând, însă, micul sâmbure de adevăr din conţinutul lui.

Adică, nu am nicio îndoială că vor exista presiuni legate de eventuala introducere în Codul Rutier a prevederii privind confiscarea autovehiculelor ale căror utilizatori calcă (foarte) strâmb pe şoselele patriei. Dar acestea vor fi mult mai serioase nu înainte ca această idee să capete putere de lege, ci după ce ea va fi devenit parte a unui act normativ. Căci, trebuie să recunoaştem cu toţii, nu lipsa legii este marea durere a societăţii româneşti, ci neaplicarea ei. Aşa că sunt sigur că presiunile mari vor fi asupra tălpaşilor, a agenţilor de poliţie care vor constata şi vor considera fapta vreunui şofer ca încadrându-se „la confiscare”. Iar cei care vor face asemenea presiuni vor fi aceiaşi cu cei care, astăzi, prinşi c