”10 mai va fi de-a pururi…” este o parte a versului ce dăinuie din 1866, anul în care s-a așezat piatra de temelie a monarhiei române, iar în 1877, tot pe 10 mai, Ziua Independenței României, ziua în care s-a câștigat războiul de ieșire de sub ocupația otomană. Ce este acum 10 mai? O sărbătoare minunată, una în care tot mai mulți români se atașează susținerii monarhiei în România. Imaginea monarhiei ar putea fi chiar imaginea României, iar pentru asta nu mai trebuie căutat niciunde, pentru că avem tot. Îl avem pe Regele Mihai. Regele nostru, regele meu așa cum mi-am dat voie să folosesc sintagma, în cartea pe care am realizat-o, cu acordul Majestății Sale, Regele Mihai: ”Regele Mihai, un surâs care nu se vede” este simbolul decenței, bunătății, al capacității maxime de rezistență la umilință, cum numai Mântuitorul nostru, Iisus Christos a fost în stare să o arate. Regele este, cred eu, inimitabil! Este unic. Oricât s-ar strădui oricine să-l copieze nu va reuși niciodată. Gestica Regelui Mihai, modestia și simplitatea, ca forme de relevare ale eleganței la superlativ, sunt născute, nu făcute! Regele Mihai, o personalitate unică a Europei, un bărbat cu educație regală, dintr-o familie și dintr-o dinastie care au amprentat existența Europei, român în slujba patriei, după modelul lui Carol I și al lui Ferdinand Întregitorul (bunicul său), a jurat credință poporului român, la numai cinci ani. Regele este, deci, sub jurământ! Și dacă nu ar fi așa, devotamentul, iubirea lui pentru noi sunt indubitabile. Dacă, în 1992, s-a ratat un moment unic pentru România, când pe străzile Bucureștiului aveau să fie peste 1.000.000 de oameni, acum am avea o altă ocazie pentru susținerea regelui, numărul susținătorilor organizați în asociații și fundații de profil este tot mai mare, ca și numărul acțiunilor publice, evident militante. De 10 mai, la București, la Palatul Elisabet