Finalul anului 1973 i-a adus lui Nicolae Ceauşescu împlinirea unei dorinţe ce pare să-l fi stăpânit necontenit: o nouă vizită în Statele Unite ale Americii.

Nu era prima oară în „citadela imperialismului“, care părea să-l fascineze: în anii 70, nu a ratat nici un prilej de-a se afla în SUA iar atunci când ocazia se lăsa aşteptată, nu ezita să împingă evenimentele spre făgaşul dorit. De pildă, a vrut să ajungă neapărat la Washington în 1973. În iunie, înaintea lui, Leonid Brejnev, liderul celeilalte super-puteri, fusese şi el în Statele Unite.

În decembrie 1973, gazdele americane i-au dat lui Nicolae Ceauşescu şi soţiei sale toate onorurile posibile. Din punct de vedere al protocolului, administraţia Nixon s-au purtat cu maximă curtoazie. Partea de substanţă a vizitei - ţinând de relaţiile politice şi economice - a fost mai puţin spectaculoasă.

Politicoşi, dar fermi, americanii n-au fost la înălţimea aşteptărilor lui Ceauşescu. Acesta îşi dorea până la obsesie clauza naţiunii celei mai favorizate, ce presupunea facilităţi vamale pentru produsele româneşti importate de SUA. Mai dorea, de asemenea, un credit de 500-600 milioane de dolari, cu dobândă mică. În timpul vizitei s-au semnat unele documente oficiale, inclusiv unele menite să stimuleze relaţiile economice, dar clauza nu a primit-o atunci, şi nici în anul următor, acordarea depinzând de raporturile dintre partidele democrat şi republican, de relaţiile dintre acestea şi preşedinţie, dintre preşedinţie şi Congres.

S-a invitat în Statele Unite iar americanii au acceptat

Din documente americane de la Departamentul de Stat declasificate în ultimii ani reiese că de fapt Ceauşescu se invitase la Casa Albă, oficiali de la Bucureşti presând administraţia americană să-l primească pe liderul român neapărat în anul 1973. În vară, Leonid Brejnev urma să vină în Statele Unite. „Ceauşescu este