Un fotograf şi 117 scriitori
* 117 imagini alb-negru, învăluite în străluciri şi în umbre. 117 chipuri, în spatele cărora se ascund nişte nume care au făcut literatura română celebră în lume. Poeţi, prozatori, critici şi eseişti s-au lăsat surprinşi de lentila aparatului şi de viziunea unui fotograf talentat, pentru a vieţui paşnic, între copertele aceleiaşi cărţi *
- Primăvara asta a apărut la "Editura Publica", albumul tău de portrete "117 scriitori". Un volum de autor, cu o viziune proprie, care, pe lângă importanţa documentară, e şi o carte extrem de frumoasă. De ce ai ales să fotografiezi scriitorii? Şi de ce tocmai 117?
- La început au fost doar nişte poveşti frumoase, adunate în nişte cărţi, iar cărţile astea erau scrise de nişte oameni. Curiozitatea mea de fotograf a căutat să afle cine se află în spatele acestor poveşti. Cum aş fi putut face asta mai bine decât fotografiindu-i, obligându-i să dezvăluie ceva din felul lor de a fi, din lumea lor, din universul care îi înconjoară? Faptul că am putut surprinde ceva din intimitatea lor, într-o fotografie bună, în care cadrul, lumina şi obiectele spun ceva despre personaj, e o bucurie cu atât mai mare. Dincolo de asta, însă, a mai contat şi un argument pragmatic. Scriitorii de azi se tot plâng că nu au fotografii bune. E pentru prima oară când cineva îi fotografiază absolut dezinteresat, fără niciun câştig financiar. N-am plecat din start cu ideea de a face un album. Am vrut doar să fac o serie de portrete. M-am oprit la 117, fiindcă s-a întâmplat să vorbesc cu o editură care şi-a dorit să scoată această carte. La un moment dat, trebuie să te opreşti, altfel ai putea fotografia la nesfârşit.
- Cum ţi-ai ales personajele? După ce criterii?
- N-o să pretind niciodată că îi am aici pe cei mai buni 117 scriitori români. Dar a mai jucat şi hazardul un ro
