Atunci când s-a înfiinţat imensa unitate de industrie uşoară, în 1981, Filatura de bumbac se încadra în politica de industrializare a României de la acea vreme. Aici urmau să lucreze câteva mii de femei din Isaccea şi comunele învecinate şi chiar au lucrat până în 2004 când Filatura de bumbac, ulterior SC Filis SA, a intrat în faliment. De ani şi ani de zile şi astăzi uriaşa hardughie arată ca locurile de antrenament ale trupelor antitero. În stilul megaloman de atunci a fost construită să producă fire pieptănate tip bumbac şi a produs acest sortiment încă puţin timp după revoluţie. Transformarea în SC Filis SA, în 1990, nu a putut evita falimentul, faliment care s-a produs în 2004. De atunci şi până în prezent, toate încercările primarilor care s-au perindat la conducerea oraşului, de a pune altceva, de producţie, în locul halelor imense şi dărăpănate, nu au avut niciun efect. Ce-a fost de furat, s-a furat până la ultimul şurub ruginit. Locul, vis-a-vis de liceu, în mijlocul oraşului, va rămâne încă multă vreme, aşa cum se vede: un imens „poligon de tragere”, locaţie nemaipomenită pentru antrenamentul trupelor speciale.
Atunci când s-a înfiinţat imensa unitate de industrie uşoară, în 1981, Filatura de bumbac se încadra în politica de industrializare a României de la acea vreme. Aici urmau să lucreze câteva mii de femei din Isaccea şi comunele învecinate şi chiar au lucrat până în 2004 când Filatura de bumbac, ulterior SC Filis SA, a intrat în faliment. De ani şi ani de zile şi astăzi uriaşa hardughie arată ca locurile de antrenament ale trupelor antitero. În stilul megaloman de atunci a fost construită să producă fire pieptănate tip bumbac şi a produs acest sortiment încă puţin timp după revoluţie. Transformarea în SC Filis SA, în 1990, nu a putut evita falimentul, faliment care s-a produs în 2004. De atunci şi până în prezent, toate încercările prima
