- Mica gospodărie ţărănească nu trebuie să dispară! Drepturile ei sunt reprezentate şi apărate de Confederaţia Asociaţiilor Ţărăneşti din România (CATAR), înfiinţată recent -

După cum se ştie, România are cea mai mare civilizaţie rurală vie din Europa. Depăşeşte de două ori Polonia, la numărul de ferme familiale de subzistenţă: circa 3,5 - 4 milioane, faţă de 1,5 - 1,8 milioane. Şi la numărul fermelor acreditate pen­tru agricultura ecologică stăm, numeric, mai bine: 26,7 milioane faţă de 26,2 milioane. În schimb, polo­nezii au avantajul păstrării proprietăţii asupra pămân­tului în timpul regimului comunist, ceea ce înseamnă că "ruptura de glie", tragedia "raiului" colectivist ro­mâ­nesc, nu s-a produs. Glasul pământului, glasul omu­lui de jos, al societăţii civile, este mult mai ascultat şi chiar mai temut la Varşovia, decât la Bucureşti. Iată însă că sunt şi români decişi să recupereze întârzierea istorică respectivă şi pornesc curajos să se organizeze. La sugestia unui irlandez îndrăgostit de satele româ­neşti, Peter Hurley, despre care revista noastră a mai scris, câteva federaţii şi asociaţii ţărăneşti au înfiinţat, în decembrie 2012, la Braşov, Confederaţia Aso­cia­ţiilor Ţărăneşti din România, CATAR. Găzduită de Mu­zeul Ţăranului Român, festivitatea de lansare na­ţio­nală a Confederaţiei a avut loc recent şi l-a avut printre invitaţi pe un reprezentant al Ministerului Agriculturii, care a dorit să fie primit, simbolic, printre membrii onorifici - semn că soarta ţărănimii ar putea interesa noile autorităţi. Mai ales că în statutul orga­nizaţiei se precizează: "confederaţia se înfiin­ţează pentru a susţine interesele ţăranilor şi ale micilor fermieri în faţa autorităţilor". Acesta este, de fapt, sco­pul fundamental al CATAR: "de a apăra şi pro­mova interesele gospodăriilor ţărăneşti, ale fermelor mici, obiectivul fundamental fiind acela de a conserva