De curînd, am participat la o întîlnire găzduită de Librăria Humanitas de la Cişmigiu. Locul este deja un spaţiu de convivialitate culturală, plin de evenimente, arhiplin la lansări de carte prestigioase sau la dezbaterile lunare ale lui Horia-Roman Patapievici. De data asta, întîlnirea era una dintr-un şir dedicat volumului Cinci cărţi din Biblie, în traducerea şi interpretarea lui Petru Creţia, editat de Humanitas în 1995, reeditat în 2009. În alte după-amiezi duminicale, Francisca Băltăceanu a vorbit despre Cartea Ecleziastului, iar Monica Broşteanu s-a ocupat de Cartea lui Iona. Eu am ales Cartea lui Iov. Şirul de reuniuni are ca organizatori Asociaţia pentru Cultură, Educaţie şi Normalitate (ARCEN) şi Librăria Humanitas de la Cişmigiu.

ARCEN este un grup de studenţi şi de absolvenţi universitari care înţeleg nu numai să trăiască normal – adică modelîndu-se prin cultura de bună calitate –, ci şi să iradieze această atitudine. Încearcă să facă din ea substanţa unui mediu de întîlnire, de colocvialitate destinsă. Vor reuşi, poate, cine ştie, chiar o mică mişcare de societate în nesocietatea noastră, ameţită de tonuri răstite, gros ori strident vulgare, agramate. Important e că sînt oameni tineri, că pun la cale o mulţime de evenimente, că reprezintă un public care nu consumă doar cultura, ci îşi organizează interesul cultural, îi dau cadre şi găzduiri plăcute, o atmosferă îmbinînd cercul de discuţii şi cafeneaua. Ceva asemănător propune Fundaţia „Calea Victoriei“, pusă pe roate tot de tineri. Dar şi instituţii ca ICR-ul de pe vremea lui H.-R. Patapievici şi Dilema veche au creat asemenea spaţii de dialog, unde publicul devine partener în dezbatere, unde cultura devine schimb viu, mod de a ne cultiva împreună.

M-am întrebat pentru ce un erudit impregnat de sevele limbii şi ale gîndirii vechi greceşti s-ar simţi atras să traducă şi să comenteze texte