Christian Vitorianu, în vârstă de 2 ani, din Constanţa, se numără printre copiii ce au neşansa de a fi loviţi de o boală cumplită: neuroblastom de glandă suprarenală stângă. Şansa lui, după două operaţii ce n-au reuşit să înlăture cancerul, e o cură agresivă de chimioterapie, urmată de o altă operaţie. Dar una realizată în străinătate, motiv pentru care părinţii băieţelului aşteaptă un aviz favorabil de la mai multe clinici. Christian Vitorianu, în vârstă de 2 ani, din Constanţa, se numără printre copiii ce au neşansa de a fi loviţi de o boală cumplită: neuroblastom de glandă suprarenală stângă. Şansa lui, după două operaţii ce n-au reuşit să înlăture cancerul, e o cură agresivă de chimioterapie, urmată de o altă operaţie. Dar una realizată în străinătate, motiv pentru care părinţii băieţelului aşteaptă un aviz favorabil de la mai multe clinici.

Christian e un copilaş trist. Doar biberonul din care bea un ceiuţ pare să-i fie prieten. Curele de chimioterapie suportate deja şi-au pus amprenta pe starea lui generală. Şi toată nenorocirea a debutat după o varicelă, ceva ce trebuia să fie doar o boală a copilăriei şi nimic mai mult.

Dar creşterea în volum a abdomenului, vara trecută, i-a îngrijorat pe părinţi, iar după câteva investigaţii, sentinţa a venit dură precum colţii unui animal de pradă în carnea unui pui abia născut: neuroblastom de glandă suprarenală stânga, o tumoare malignă ce l-a adus pe Christian, în două rânduri, pe masa de operaţie.

În prima i s-a extirpat tumoarea ce ajunsese chiar şi la dimensiuni impresionante, 13 x12 centimetri, dar maladia nu s-a dat “dusă” aşa uşor. Ea a revenit, după câteva luni, fixându- se de astă-dată pe vena splenică, situată deasupra glandei suprarenale şi prinzându- şi “ghearele” şi de splină, rinichi şi pancreas.

A urmat o nouă intervenţie chirurgicală, cu extirparea totală a tumorii. Dar, după nici două