Cu fiecare an care trece mă gândesc tot mai des că la noi, românii, criza poate nu a fost atât de puternică, poate pentru noi banii nu sunt o așa mare problemă. Exagerez puțin, știu, dar mă determină să spun toate aceste lucruri imaginea din Ajunul Crăciunului, din ajunul Revelionului sau ajunul Paștelui. Mai exact, imaginea cozilor nesfârșite pe care le văd de fiecare dată, în fiecare an, la televizor, înainte oricăreia dintre aceste importante evenimente și sărbători.
Recunosc faptul că niciodată nu am avut curajul să calc pragul unui supermarket cu două, trei zile înaintea Crăciunului, Paștelui sau Revelionul, cu atât mai puțin cu o zi înainte. „Măcelul” dintre rafturi pentru ultima sticlă de ulei sau ultimul cozonac, aglomerația coșurilor „ghiftuite” cu produse tradiționale sau nu, denotă fie o pasiune nebună pentru cumpărături în această perioadă, fie faptul că românii au atât de mulți bani încât trebuie neapărat să-i cheltuiască pe de-ale gurii.
De la tigăi și oale, până la pască și carne de miel, toate s-au regăsit și anul acesta, de Paște, în coșurile îmbuibate ale celor care au ajuns pe ultima sută de metri la cumpărături. Nu o să înțeleg niciodată tradiția, deja, de a sta la coadă în ajunul sărbătorilor cu un coș mare în față plin de lucruri necesare sau nu, așteptând cu entuziasm să ne golim buzunarele la casa de marcat. Poate avea dreptate o bună prietenă care concluziona zilele trecute că, probabil mania aceasta de a cumpăra în exces și plăcerea sado-maso de a sta la cozi infernale ni s-ar trage de la perioada lui nea’ Nicu, atunci când, deși aveai bani, nu aveai ce să cumperi cu ei. Așa o fi?
Hristos a înviat!
Cu fiecare an care trece mă gândesc tot mai des că la noi, românii, criza poate nu a fost atât de puternică, poate pentru noi banii nu sunt o așa mare problemă. Exagerez puțin, știu, dar mă determină să spun toate aceste l
