Plantă căţărătoare, avântată spre înălţimi, iubitoare de umezeală şi umbră, iedera a fost preţuită încă din antichitate, atât pentru însuşirile ei magice (din ea se făceau cununile ritualurilor lui Dionysos), cât şi pentru virtuţile ei medicale, de mare trecere printre daci. Cu frunzele ei lucioase şi veşnic verzi, iedera este cunoscută de mii de ani drept plantă medicinală ce poate lupta cu tusea, reumatismul şi bolile de ficat. Respectând reţetele domnului farmacist Bobaru, vom învăţa cum să transformăm iedera într-un medicament preparat acasă
Se întinde, ca o broderie colorată în verde strălucitor, pe zidurile clădirilor sau îmbrăţişează trunchiurile copacilor, de parcă ar vrea să atingă cerul. Rămâne verde chiar şi sub urgiile iernii, pentru a ne transmite vitalitate şi mai ales sănătate. Iedera este o plantă ornamentală, dar şi un remediu natural cunoscut de mii de ani ca leac pentru numeroase boli, de la banala tuse la dureri reumatice sau ulceraţii dureroase. Creşte de ani buni în grădina Farmaciei Faltis din Brăila, şi domnul farmacist Ion Bobaru, ghidul nostru în lumea plantelor de leac, i-a desluşit aproape toate secretele. Dacă îi urmăm sfaturile privind recoltarea, păstrarea şi prelucrarea lăstarilor şi frunzelor de iederă, putem obţine valoroase medicamente pentru farmacia casei.
Virtuţi terapeutice
Puterile vindecătoare ale iederei sunt cunoscute de mii de ani, încă de pe vremea strămoşilor daci. Preoţii triburilor dacice numeau planta "edera" şi îi foloseau frunzele sub formă de fiertură, pentru a calma durerile de piept, dar şi pentru a obloji rănile infectate. Secole mai târziu, bătrânii din satele româneşti îi sfătuiau pe cei bolnavi de plămâni să bea ceai din rămurelele tinere, care apar primăvara. Tămăduitorii din popor foloseau fiertura de iederă contra febrei sau pentru a domoli stările de sufocare şi
