O „călătorie” prin Constanța și Mamaia, cu 35 de ani în urmă. Prețuri mici, bișniță și o întâmplare hazlie, care denotă iscusința unui barman de pe plajă

1 /.

Viorel Străoanu, Adjud: „Prin ’78-’80 eram elev la liceul Navrom din Constanţa. Fiind din Adjud eram cazat în internat unde aveam asigurată şi hrana la cantină, alături de alţi colegi. Părinţii ne trimeteau după posibilităţi. Evident să ne cumpărăm suc şi biscuiţi. Noi îi dădeam pe Marlboro scurt, cartonat luate din port (unde mergeam la practică) la preţ de Snagov, pe Florio Marsala, bere şi când câştigam la poker, pe whisky. Când nu mergeam în port, fumam chinezeşti: Golden Deer, Gold Flower, Torch şi nişte ţigări cu o aromă pe care mi-o aduc şi acum aminte, Omei de culoare maro

Transportul în comun era 50 de bani, dar ne zgârceam şi făceam blatul.

Eu şi tovarăşii mei mergeam la filme, unde făceam şi un pic de bişniţă cu bilete. Am prins perioada când apăruse „Lanţul amintirilor”, fugeam din internat şi stăteam la coadă la bilete. Le cumpărăm cu 4-6 lei şi le vindeam cu 25.

Ce vreau să spun este că ne permiteam să mergem la discoteca „Orient”, unde cu 50 de lei plăteam intrarea şi consumaţia. Fetele de la „economic” ne aşteptau în fata discotecii ca pe nişte vedete.

Începea „Radiovacanţa” să emită

În fine venea primăvara, la 1 mai începea „Radiovacanţa” să emită şi atunci luam plajele la „bătaie”. Erau arhipline. Tot românul venea la mare. Fiecare cheltuia cât îl ţinea pungă, preţurile fiind pentru toate pungile. Până în ’81 când s-a trecut la „cartelă”, la aşa zisa raţionalizare. Atunci s-au majorat prima dată, cel puţin pentru generaţia mea, preţurile. Era ceva ciudat şi de necrezut pentru noi.

La sfârşit o întâmplare hazlie: stăteam la coadă la bere la o bodeguţă pe plajă, în Mamaia. O încăpere metalică de 4x4 cu un barman în ea, care vindea bere la halbă. Precizez c