Săptămîna trecută, într-un magazin de bric-à-brac din Ellicott City, un orăşel întemeiat cu patru ani înainte de Declaraţia de Independenţă a Statelor Unite în 1776, am găsit o antologie a poeziei americane moderne publicată de Conrad Aiken în 1927. Două lucruri mi-au atras atenţia: anul publicării volumului şi numele autorilor incluşi (precum şi cîteva absenţe surprinzătoare). Doi ani mai tîrziu, în 1929, Joseph Wood Krutch va publica prima – şi poate unica analiză existenţială a etosului american – despre care am mai vorbit, cred, într-una dintre „Intersecţiile“ mele, intitulată The Modern Temper. În ce măsură reflectă o antologie a poeziei contemporane un weltanschauung al timpului? Aceeaşi întrebare mi-am pus-o cîţiva ani mai devreme, la Bucureşti, cînd am cumpărat de la un anticar Antologia poeţilor tineri, publicată de Zaharia Stancu în 1934.
Pentru Krutch, Spiritul Vremii este generat într-un univers dominat de valori: „That spirit breathes freely only in a universe where what philosophers call Value Judgements are of supreme importance“. Ca şi Şestov sau discipolul său Benjamin Fondane, pe care autorul american nu i-a cunoscut probabil, acesta observa că omul doreşte lucruri pe care raţiunea i le interzice: „the world which his reason and his investigation reveal is a world which his emotions cannot comprehend“. Alfred Kreymborg, un poet cuprins în antologie şi uitat astăzi cu desăvîrşire, prieten cu Man Ray înainte de plecarea acestuia la Paris, şahist amator de mare clasă care a jucat două partide cu legendarul Capablanca, autor de piese pentru teatrul de păpuşi, scria un poem intitulat Under glass, în care reflecta ideea de mai sus a tînărului existenţialist american: dacă aş putea să fixez aceşti fluturi într-un insectar şi să-i studiez cu grijă, scria poetul, aş putea să dezvălui definitiv şi dincolo de orice dubiu natura lor, „I’d learn them
