Derby de România a început mai frumos în tribune decît pe gazon, unde Steaua a părut să nu se omoare cu firea, iar Dinamo, în rolul outsiderului, să nu poată mai mult. Nefericitul autogol al lui Boubacar, la care africanul n-a avut însă nici o vină, a simplificat repede datele problemei în sensul în care a consfințit superioritatea valorică, individuală și de ansamblu, a noii campioane. Mai combinativă, mai dinamică și mai relaxată, aglomerînd inteligent zona centrală, trupa lui Reghe a preluat conducerea nu numai pe tabela de marcaj, ci și pe teren. Mijlocul ei a impus direcția și ritmul pînă la finalul unei reprize întîrziate ca urmare a incidentelor provocate de galeria din Ștefan cel Mare. Aceștia sînt, din păcate, unii dintre suporterii noștri, nu se lasă pînă nu-și dau în petic!!!

Deși Dinamo a încercat să răspundă tăios și uneori, grație sprinturilor lui Alexe, a reușit, de parcă întreruperea ar fi ajutat-o, repriza I a aparținut Stelei. Aceasta se putea detașa, ba încă meritat, dacă șutul lui Ad. Popa n-ar fi fost deviat de Bălgrădean în stîlpul porții.

Altminteri, corectă decizia “centralului” Colțescu de a nu fluiera penalty la faza în care mingea trasă de Dănciulescu a lovit mîna lui Latovlevici fără ca fundașul să fi depărtat brațul de corp și să-și fi mărit gabaritul. Atît însă, pentru că în rest arbitrul craiovean a comis gafă după gafă! A greșit flagrant atunci cînd a închis ochii la “talpa” aceluiași Latovlevici, pusă direct pe glezna lui Strătilă, intrare de roșu, nu de galben. S-ar fi cuvenit să-l elimine și pe Strătilă, care l-a trimis pe Chiricheș la infirmerie, la fel cum trebuia să procedeze și cu Dandea.

Roș-albii au ieșit de la cabine ceva mai hotărîți și, pe fondul insistenței lor, meciul s-a mai echilibrat în partea a doua. Regretabil însă, din pricina atitudinii îngăduitoare a lui Colțescu, a și degenerat, minutul și fau