- Cultural - nr. 90 / 10 Mai, 2013 STRATUL LIMBII ROMANE (I) Strat, straturi, s.n. 1. Material, substanta repartizata relativ uniform pe o suprafata de alta natura (pentru a acoperi) sau intre alte doua suprafete de alta natura (pentru a le desparti). 2. (…) 3. Influenta externa, exercitata asupra unei limbi date. (…) Ca limba de origine latina, limba romana, dezvoltata din forma populara vorbita pe teritoriul vechii Dacii, are toate caracteristicile unui idiom romanic. Alexandru Rosetti in lucrarea Istoria limbii romane, vol. I: De la origini pana in secolul al XVII-lea, Bucuresti, 1978, p. 77, specifica faptul ca limba romana s-a format din "momentul patrunderii limbii latine” in partea orientala a Imperiului Roman, deci si in Dacia si "pana in zilele noastre”. Cuvintele provenite din limba latina (mostenite) constituie partea esentiala a vocabularului. Din cele aproximativ 1500 de cuvinte din fondul principal lexical, 66% sunt latine. Daca cineva ar citi cuvintele aurora, barba, casa, ducere, familia, lacrima, liber, luna, os, palma, patria, provincia, tu, una, unde, vultur, ar fi sigur ca are in fata cuvinte romanesti. Este foarte adevarat! Dar ele, cuvintele, sunt scrise si rostite la fel si in limba latina. In limba romana e greu (aproape imposibil!) sa construim un enunt fara sa folosim cuvinte de provenienta latina. Despre puterea de circulatie a termenilor de origine latina (stratul limbii romane) s-au scris multe lucrari. In anul 1881 apare lucrarea "Cuvente den batrani” de Bogdan Petriceicu Hasdeu. Sextil Puscariu in Limba romana mentioneaza faptul ca fondul lexical latin s-a impus prin frecventa folosirii lui. Lingvistul clujean D. Macrea a realizat o ampla si valoroasa cercetare asupra lexemelor din poezia lui Mihai Eminescu si a ajuns la concluzia ca 83,02% sunt forme latinesti (Probleme de lingvistica romana, 1961). Sustinand aceeasi idee, cea