După unele mici nesincronizări pe ruta Bucureşti-Munchen, interviul-eveniment cu Nicolae Stroescu Stînişoară, fostul director al Departamentului Românesc de la Radio Europa Liberă, continuă cu răspunsul la o întrebare despre alegerile din 20 mai 1990. Înainte de a fi "Duminica Orbului", 20 mai a fost ziua de naştere a lui Corneliu Coposu (anul viitor, pe 20 mai, se împlinesc 100 de ani de la naşterea sa).

Adevărul: „Cum aţi abordat în calitate de director al Departamentului Român al Europei Libere, revenit în Ţară după o absenţă de 2 decenii, alegerile din 1990?

Nicolae Stroescu Stînişoară: La începutul lunii mai 1990, nu numai că ajunsesem deja la o concluzie clară, dar eram din ce în ce mai îngrijorat: Nu mai vedeam nici o şansă ca opoziţia să obţină un rezultat cît de cît onorabil în România, darmite să cîştige alegerile. Euforia izbăvirii de dictatură făcuse loc unei recunoaşteri din ce în ce mai neliniştitoare (nu demobilizatoare) a urmelor lăsate de comunism şi a acelor înclinaţii de mentalitate şi comportamentale dobîndite între timp, care, fără a modifica datul fundamental al inadereneţei funciare a românului la comunism, puteau funcţiona la un moment dat în favoarea menţinerii unor structuri sau grupuri de putere vizibile sau secrete, legate de trecutul dealtfel neiubit. De pildă, cunoscusem, în contact direct şi prelungit, tradiţionala aversiune a ţăranului faţă de ideologia şi practica partidului comunist, dar ştirile din ţară arătau acum adeseori exemple de ostilitatea cu care puteau fi întîmpinaţi la sate reprezentanţi ai partidelor naţional-ţărănesc sau naţional-liberal şi, în schimb, unele solidarizări cu exponenţi ai vechei mari sau mici birocraţii comuniste.

Neaşteptata virulenţă

Fără a mai pune la socoteală neaşteptata virulenţă şi extindere a adversităţii faţă de democratizare a diferitelor categorii care lucraseră ma