Săptămânalul ploieştean „Tribuna – culturală, socială, politică şi informativă” publica, în numărul 100, din 27 ianuarie 1941, un amplu material, intitulat „La Ploieşti, scumpetea se înteţeşte din zi în zi”, cu subtitlul „Se impune luarea de grabnice măsuri”. Nu ştiu dacă directorul publicaţiei, Dimitrie Chiriac, autorul articolului, răspundea unei „comenzi sociale” sau scria din proprie iniţiativă. Cert este că acest articol, precum şi altele pe aceeaşi temă, care-l premerg, anticipa instaurarea de preţuri maximale, măsură luată de guvernul generalului Ion Antonescu, în conformitate cu Legea sabotajului.

Articolul începe cu o rememorare a materialelor pe această temă, publicate până atunci: „În nenumărate rânduri am strigat prin modesta noastră gazetă, anuţând că în Ploeşti scumpetea se agravează pe zi ce trece… Tot mereu am spus că aici, în acest oraş, este exploatată lumea săracă până la refuz”. De remarcat că „exploatarea lumii sărace” se petrece, mai ales, „aici, în acest oraş”, afirmaţie spusă pe şleau câteva rânduri mai jos: „Am spus în reportajile (sic!) pre-cedente că Ploeştiul nu prezintă nici un avantaj pentru că viaţa economică să fie (corect „este” – n.m. NH) îndoit de scumpă în comparaţie cu alte oraşe din Ţară”.

Dar Dimitrie Chiriac nu se rezumă doar la constatare, ci se referă critic şi la autorităţi: „Totdeauna am spus că legea sabotajului, care este făcută pentru înfrânarea tendinţelor hapsâne de câştig ale unor negustori, nu se aplică sau dacă se aplică în parte nu este practic aplicată pentru a da roadele cuvenite”. Afirmaţia se referă la constatările reporterilor „Tribunei”, conform cărora „d-nii controlori dela sabotaj nu se interesează când intră într-o prăvălie de preţul cu care e cumpărată marfa, ci numai de preţul cu care se vinde ea şi dacă preţul e afişat”.

Apoi, se trece la concretizări ale „scumpetei” care „se înteţeş