Cei care l-au cunoscut pe Abel Apostol (dar şi cei care nu l-au cunoscut) sunt, cu siguranţă, stupefiaţi de cele întâmplate în Săptămâna Patimilor şi descoperite de oamenii legii în aceste zile. Puţini ştiu însă că în spatele dramei lui Abel, dincolo de crima oribilă comisă cu sânge rece de o bestie cu faţă umană, se ascunde o poveste cu lungi peripeţii, cu multe acte de violenţă, care au beneficiat de toleranţă din partea unor oameni ai legii, o indiferenţă fără de care poate astăzi omul de afaceri ar fi fost în viaţă.

Am avut privilegiul să-l cunosc pe Abel în urmă cu 16-17 ani, pe vremea când baza de pe malul Mureşului se limita la două terenuri de tenis, împrejmuite cu un gard rupt, uitate de lume, şi nişte stâlpi de beton. Abel a fost cel care a crezut că acolo se poate dezvolta ceva frumos. A luat-o de la zero, a muncit zi de zi alături de angajaţi. Toţi cei care au trecut vreodată pe la baza Abel, aşa cum e cunoscută în oraş, ştiu că omul de afaceri nu se dădea în lături de la nimic. Uda şi trasa terenurile de tenis, tundea iarba, servea la cele două-trei măsuţe pe care le avea la început, făcea şi de mâncare dacă era nevoie. Abel a fost omul care a dat totul pentru afacere, până la urmă chiar şi sufletul, la propriu. N-a fost om să intre în bază şi să nu fie respectat, fie că era politician, judecător, procuror, poliţist, om de afaceri sau unul simplu de pe stradă. Erau trataţi cu acelaşi respect şi bun simţ, de un om de mare caracter. Aşa a reuşit Abel, în ani de muncă, să mai facă două terenuri de tenis, unul de fotbal, să ridice o nocturnă, să construiască o piscină, două terase şi un restaurant frumos.

Puţină lume ştie însă, câte a avut omul ăsta de pătimit de pe urma eforturilor sale de a dezvolta baza Abel.

De-a lungul anilor, pe vreme ce se mai construia câte ceva, apăreau tot mai mulţi doritori să pună mâna pe acea bază, care est