Alegerea în iunie 1856 a fostului Domn Alexandru Dimitrie Ghika, patriot înflăcărat, în funcţia de caimacam al Ţării Româneşti a permis reluarea discuţiei despre un obiectiv scump revoluţionarilor paşoptişti: Universitatea din Bucureşti. În cadrul întrunirilor din Sala Bossel sub patronajul spiritual al lui C.A.Rosetti, autorul îndemnului „Luminaţi-vă şi veţi fi!”, Alexandru Orăscu a prezentat primele schiţe ale Palatului Universităţii. Discuţiile privitoare la stil, dimensiuni şi ambient s-au concretizat într-o acuarelă deosebit de îngrijit executată, pe care Orăscu a prezentat-o caimacamului spre aprobare. Profesorul Orăscu, lăudat pentru frumuseţea concepţiei acelui palat al luminării spirituale, a primit dispoziţie să întocmească planurile şi să calculeze devizele per detaliu, lucrările urmând să înceapă imediat după alegerile pentru Divanul Ad Hoc. Pentru a răspunde cu promptitudine nerăbdării caimacamului, a obţinut concursul arhitecţilor Johann Schlatter şi Carol Benesch, care, sub îndrumarea sa, au lucrat la întocmirea planurilor.
La 10 septembrie 1857 apărea ofisul lui Alexandru Dimitrie Ghika pentru începerea lucrărilor la „Palatul Academiei de la Sf. Sava”, cum era denumită clădirea devenită ulterior Universitatea din Bucureşti. O lună mai târziu, în ziua de 10 octombrie, a avut loc ceremonia punerii pietrei fundamentale. Şerban Orăscu, nepotul arhitectului, o descrie amănunţit: „După cuvântul lui Costaforu, în timp ce cimentul era preparat, Alexandru Ghika, încins cu un şorţ de piele peste redingotă, se apropie de groapa fundaţiei, luă cimentul cu mistria, aşeză prima cărămidă şi o bătu cu ciocanul în cele patru colţuri. După dânsul urmară, ridicând câte o cărămidă, comisarii celor şapte Mari Puteri sosiţi în Bucureşti din însărcinarea Congresului de la Paris, precum şi notabilii vremii”. Cei prezenţi au primit, în amintirea evenimentului, o m
