Cătălin Ghiţă, Orientul Europeiromantice. Alteritatea ca exotism în poezia engleză, franceză şi română,

Prefaţă de Al. Cistelecan, Bucureşti,

Editura Tracus Arte, 2013, 316pag.

Cătălin Ghiţă este cunoscut mai ales prin studiile despre poezia vizionară (Lumile lui Argus) şi despre scenariile narative ale terorii (Deimografia), dar şi printr-o fermecătoare carte despre Japonia, scrisă la două mâni, împreună cu Roxana Ghiţă (Darurile zeiţei Amaterasu). Puţini cititori au avut însă acces la monografia despre William Blake, publicată în limba engleză, la Casa Cărţii de Ştiinţă, în 2008. Orientul Europei romantice, produs al unei burse POSDRU, nunteşte, astfel, pasiunea pentru romantism şi fascinaţia pentru Orient, dezvoltând înclinaţia deja reliefată a cercetătorului spre comparatismul literar.

Într-o primă secţiune sinteticoteoretică, Cătălin Ghiţă circumscrie bibliografia esenţială a temei şi îşi defineşte conceptele de lucru, plecând de la binoamele „interes pentru Orient şi orientalism”, respectiv, „alteritate şi exotism”. Practic, autorul se delimitează polemic de perspectivele ideologice postcolonialiste (de interpreţii aflaţi într-o „vânătoare de abateri de la regulile corectitudinii politice”), susţinând, de pe poziţii moderniste (sau, pur şi simplu, de bun simţ istorico-literar), autonomia esteticului (pledoaria va fi reiterată fulgurant şi pe parcursul lucrării, ca şi înţepăturile ironice la adresa „poliţiştilor” care anchetează ideologizant gândirea artistică). De asemenea, îşi restrânge obiectul de studiu la proiecţia exotismului în lirica romantică, lăsând imagologiei investigarea mentalitară a alterităţii orientale. Pentru cartografierea „Orientului minţii poetice”, i.e. a reprezentărilor lumii orientale în poezia engleză, franceză şi română (cu o selecţie ilustrativă „de creastă”), Cătălin Ghiţă apelează la metoda (neo)tem