Tracy Chevalier şi-a cucerit faima cu romanul „Fata cu cercel de perlă”, iar publicul fidel i-a aşteptat fiecare carte cu nerăbdare, fiind pe rând mirat, intrigat, deconcertat, răvăşit. Şi niciodată dezamăgit. Un lucru este cert: scriitoarea a încercat să-şi schimbe formula de la un roman la altul, dincolo de predilecţia pentru un trecut mai apropiat sau îndepărtat şi de preferinţa vizibilă pentru personaje feminine, care se deosebesc şi se distanţează de cei în mijlocul cărora trăiesc.

Deşi s-a născut în Washington, DC, urmând Colegiul Oberlin din Ohio, scriitoarea şi-a trăit viaţa de adult în Anglia, tot aici a făcut un masterat de creative writing, a lucrat ca redactor înainte de a se dedica integral scrisului. Cele şase romane explorează spaţiul cultural european, trecând de la Delft, oraşul lui Vermeer, la sudul Franţei, din Londra lui William Blake la plajele engleze la început de secol XIX, de la Parisul aristocraţiei la atelierele unde se ţes tapiserii din Bruxelles.

Însă al şaptelea roman – „Ultima fugară” înseamnă pentru Tracy Chevalier întoarcerea acasă, căci romanul se petrece în America de la mijlocul secolului al XIX-lea: eroina ei, Honor Bringh, părăseşte Anglia împreună cu sora ei care urma să se căsătorească în Ohio. Dar Honor trebuie să înfrunte noua lume în care a ajuns: îşi pierde sora, străbate ţinuturi ca să ajungă în oraşul unde locuia alesul surorii ei, îşi face pe rând alegerile ce-i decid viaţa. Un singur fapt o îmbărbătează: se află mereu între Prieteni (termen ce desemnează pe quaekeri).

Honor se trezeşte prinsă în reţele complicate şi secrete ce ascund traseele sclavilor negri, care fug de pe plantaţiile din sud, se îndreaptă spre nord. Şi fata constată că există câte un vânător de sclavi, care-i prinde pe fugari şi-i duce stăpânilor, tot aşa cum, discret, alţii le dau ajutor, iar alţii vor să rămână departe de ori