Izvorul Tămăduirii este o sărbătoare celebrată anual de către Biserica Ortodoxă în Săptămâna Luminată, în prima vineri de după Paște. Originea acestei sărbători se află în legenda unei minuni care s-ar fi petrecut lângă un izvor de lângă Constantinopol. Potrivit tradiției, un orb și-ar fi recăpătat vederea spălându-se pe ochi cu apa acestuia. În toate lăcaşurile ortodoxe de cult, la oraşe şi la sate, în această zi se săvârşesc, după o rânduială specifică Săptămânii Luminate, slujbe de sfinţire a apei, numită Agheasma Mică. După slujba de sfinţire, preoţii îi stropesc pe credincioşi cu apă binecuvântată cântând troparul: „Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvântează moştenirea Ta, biruinţa binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte, şi cu crucea Ta, păzeşte pe poporul Tău”. În credinţa populară, acest cântec de binecuvântare are un rol purificator, de îndepărtare a energiilor negative şi a pagubei. Apa sfinţită acum are efecte dovedite asupra sănătăţii fizice şi spirituale. În tradiţia populară, bolnavii care beau agheasma se înzdrăvenesc. Din această agheasmă se bea dimineaţa, înainte de micul dejun. De asemenea, cu Agheasma Mică se stropeşte locuinţa, cu excepţia băii. În unele zone ale ţării se mai practică „jurământul juvenil”. Ceremonia se face în fiecare an cu prilejul acestei sărbători între tineri cu vârste cuprinse între 9 şi 14 ani, pe criterii de prietenie, de afinitate sufletească şi de sex. Tinerii trebuie să împlinească mai multe rituale, să-şi jure loialitate şi să facă schimb de obiecte cu valoare sentimentală: un colac, un vas de lut, o lumânare. Tradiţia de a se lega şi de „a se da de-a verii şi verişoarele” şi înfârtăţitul – legământ juvenil legat până la moarte între băieţi are drept scop ajutorul reciproc în cele mai dificile momente ale vieţii. Şi persoanele mature mai fac acest legământ, spunându-şi surate, fârtaţi, veri