Colegii de la „Sică Alexandrescu” îi mulţumesc marii actriţe, care acum 50 de ani a călcat prima oară pe scena teatrului de la Braşov
Acum 50 de ani a călcat pentru prima dată pe scândura scenei Teatrului Dramatic din Braşov. S-a îndrăgostit de ea şi nu a mai părăsit-o. Aşa s-au născut rolurile din „Vrăjitoarele din Salem” de Arthur Miller, „Luna dezmoşteniţilor” de O’Neill, „O scrisoare pierdută”, de I.L. Caragiale, „Troilus şi Cresida” de Shakespeare, „Şantaj” de Ludmila Razumovskaia, „Filumena Marturano” de Eduardo de Filippo, „Portret de criminal” de Mrożek, „Copilul îngropat” de Sam Shepard, „Livada de vişini” de Cehov, „Puterea obişnuinţei” de Thomas Bernhard, „La Chunga” de Mario Vargas Llosa, „Domnul Kolpert” de David Gieselmann, „Trei femei înalte” de Edward Albee şi din multe alte spectacole memorabile.
Virginia Itta Marcu a colaborat cu regizori de generaţii diferite de la care a învăţat sau pe care i-a învăţat că teatrul se face cu sufletul: Sică Alexandrescu, Ion Maximilian, Eugen Mercus, Mircea Marin, Florin Fătulescu, Mircea Cornişteanu, Alexandru Dabija, Alexandru Colpacci, Felix Alexa, Vlad Massaci, Claudiu Goga, Radu-Alexandru Nica ş.a.
În 1999 i s-a decernat Premiul UNITER pentru cea mai bună actriţă, pentru rolurile Martha, din spectacolul „Cui i-e frică de Virginia Woolf?” de Edward Albee, regia Mircea Cornişteanu şi Elena Sergheevna, din spectacolul „Şantaj” de Ludmila Razumovskaia, regia Claudiu Goga.
Peste mai bine de un deceniu, în 2011, a fost nominalizată la Premiul UNITER pentru cea mai bună actriţă în rol secundar, pentru rolul Jonglerul din „Puterea obişnuinţei”, de Thomas Bernhard, regia Claudiu Goga.
Profesionalismul şi dăruirea cu care joacă, însă i-au fost recunoscute şi în cronici şi multe alte aprecieri. „Arta nu este altceva decât un schimb de efecte. Artă - efecte artistice, efecte artisti