Carlos a apărat în sezonul în care Steaua a câştigat titlul 23 şi a realizat cea mai mare performanţă a fotbalului românesc de după Revoluţie

El vorbeşte în premieră în presa din România după plecarea din Ghencea

Carlos povesteşte cum unii dintre colegi nu l-au asimilat, motivul invocat de goalkeeper fiind şocant: „Eram străin“

Carlos, din România te sun. Ce faci? Cum îţi merge?

Ooo, asta da surpriză, credeam că m-aţi uitat. Sunt bine, mulţumesc! Am mai îmbătrânit un pic, dar joc în Portugalia, în Liga a II-a, la Feirense.

Mulţumit de locul în care te afli?

Logic că nu e chiar echipa la care mi-aş fi dorit să joc, dar având în vedere unele greutăţi pe care le-am întâmpinat în ultimul timp, am ales să revin în Portugalia ca să fiu mai aproape de casă şi să pot să-mi rezolv problemele. Feirense mă ajută foarte mult să-mi recuperez forma şi să revin în competiţie.

Ai 33 de ani, cât timp plănuieşti să mai joci?

Nu m-am hotărât. Mă simt excelent, sunt plin de puteri şi nici nu mă gândesc să mă pensionez. Chiar dacă românii nu cred asta, am devenit o persoană foarte liniştită, m-am maturizat mult. Am familie, o soţie minunată şi o fiică superbă, iar ele m-au învăţat cum să apreciez mai mult munca. Aşa că am o poftă uriaşă de a juca fotbal şi nici gând de retragere. Poate pe la 42 de ani. Sunt pe modelul Van der Sar (râde cu poftă)

Să înţeleg că vrei mai mult şi la această vârstă?

Bineînţeles, poate nu mă crezi, dar deja am câteva propuneri, chiar de aici din Portugalia şi în mod sigur voi face o mutare.

De România ce-ai zice?

De ce nu? Niciodată nu spun niciodată. Am învăţat asta chiar de la voi. Dar nu cred că mai am cum să ajung acolo...

„Am renunţat la bani ca să scap de coşmar!“

Atunci te întreb direct. Steaua?

Pe