Bucureştii – „de sus” Nu v-a tentat niciodată să priviţi oraşul de la înălţime, din „zborul păsării”, cum se spune, să-i cuprindeţi perspectivele din diferite unghiuri, ceea ce poate rezerva surprize care de „pe pământ” nu sunt accesibile. Mărturisesc că nutresc o asemenea dorinţă (secretă !?) pe care o ilustrez, în cuprinsul acestui episod, cu câteva din fotografiile pe care le-am făcut de-a lungul vremii, ele însele mărturii ale devenirii oraşului.

Mărturii ale istoriei

Într-adevăr, succesiunea de ilustraţii realizate de-a lungul vremii, care au încercat să surprindă perspective ale oraşului, pot constitui izvoare de primă mărime ale istoriei sale.

Pentru perioadele mai vechi, avem la dispoziţie, din păcate, doar câteva exemple, cele mai multe dintre ele însă de un real interes. Este vorba de gravuri, desene cum ar fi acelea realizate de Johann Theodoro Boetio (1717), Luigi Mayer (1793), o gravură pe lemn de la 1789, apoi de Lancelot (1860), şi, mai ales, desenele, gravurile şi fotografiile datorate lui Carol Pop de Szatmari, din deceniile celei de a doua jumătăţi a secolului XIX. Autorii lor au ales perspective pe care le permiteau unele zone mai înalte ale oraşului, cum ar fi Dealul Mitropoliei sau dealul pe care se află Mănăstirea Mihai Vodă, ulterior dispărută.

Majoritatea lor surprind trăsături comune, cum ar fi faptul că cea mai mare parte a oraşului era acoperită de spaţii verzi, mici păduri, din care răsăreau, ici şi acolo, turlele bisericilor, foarte numeroase. Într-adevăr, până destul de târziu, Bucureştii aveau aspectul unui „sat mare”, al cărui pitoresc este surprins şi de alte mărturii, cum sunt însemnările unor călători străini.

Odată cu apariţia fotografiei, mărturiile „de la înălţime” ale oraşului s-au înmulţit şi au devenit mai detaliate, oferind informaţii despre evoluţia edilitară a Bucureştilor. Iată, de pildă