Initial am avut intentia ca astazi sa consacru demersul meu editorial sarbatoririi Zilei Monarhiei, iar titlul ar fi fost "Regele si patria". As fi pus fata in fata doua sisteme. S-ar fi vazut ca sistemul in care traim este mai mult ticalos decat bun. Dar cazul senatoarei Cristiana Anghel nu-mi da pace pentru ca, si aici, este vorba tot de sistem. Un sistem care incearca sa o zdrobeasca. Si nu e singura in acesta situatie.
Senatoarea PC de Dolj, Cristiana Anghel, ar fi putut fi, inainte de alegerile parlamentare din decembrie anul trecut, un om cat se poate de obisnuit. Un dascal care se spetea muncind, pe bani putini, pentru a aduce ceva mai multa lumina in mintea unor copii. Dar nu a fost sa fie asa. Cristiana Anghel a simtit ca este ceva mai mult decat atat. Un om care are responsabilitati fata de Cetate. Fata de intreaga comunitate. Fata de natiune.
Atunci cand legile statului, si in primul rand Constitutia, au inceput sa fie grav incalcate sub regimul Traian Basescu, regim care inca nu a sucombat, atunci cand printr-o frauda parlamentara a fost promovata o lege pe care pana si Curtea Constitutionala a gasit-o in neregula, Cristiana Anghel a facut unul dintre cele mai mari sacrificii pe care le poate face un om pentru ceilalti. A intrat in greva foamei pentru saptezeci de zile. Se intampla in 2010. Actiunea ei a starnit, cum era si firesc, un urias ecou. Si reactii pe masura. A fost punctul de declansare al unor demonstratii impotriva regimului Traian Basescu care au cuprins intreaga tara.
Cristiana Anghel a facut mult mai mult pentru victoria USL decat multi dintre corifeii acestei aliante care astazi beneficiaza de numeroase onoruri, de inalte functii in stat, in partidele lor si in Parlament. Anul trecut a candidat pe listele USL din partea PC. In Dolj. Intr-un judet, pana nu demult, basist. Foarte putini i-au dat vreo sansa. A iesit senato
