Biografia diplomatului, istoricului, bibliologului şi bibliofilului Constantin I. Karadja (1889–1950), unul dintre cei mai învăţaţi şi erudiţi cărturari ai secolului trecut, cuprinde o însemnată sumă de erori, lacune şi, chiar, denaturări.

Biografii, de până acum, al celui mai bun cunoscător al incunabulelor 1 , Dan Simonescu 2 , Adriana Ştefănescu-Mitu 3 , Elena Maria Schatz 4 şi Georgeta Penelea-Filitti 5 au relevat, în studiile şi contribuţiile lor, aspecte esenţiale ale acestei personalităţi inconfundabile ale culturii naţionale.

Bibliografia operei lui Constantin I. Karadja nu a fost, încă, publicată din raţiuni greu de acceptat. E adevărat că până de curând nu era cunoscută în întregime. Au fost necesare câteva deplasări în Occident spre a completa biobibliografiaacestui istoric şi cărturar căruia îi datorăm unele descoperiri fundamentale.

Literatura sa epistolară, elaborată în română, franceză, germană şi engleză, conţine informaţii şi precizări extrem de valoroase pentru ştiinţa istorică naţională.

Elocvente în acest sens sunt epistolele trimise lui Nicolae Iorga, G. Ibrăileanu, Ion Bianu, Vasile Bogrea, Demostene Russo, Nicolae Cartojan, Artur Gorovei, G.T. Kirileanu, Constantin Fortunescu şi alţii.

Revelatoare mi se par a fi şi cele trei epistole trimise istoricului Constantin Moisil (1876–1958), specialist în numismatică şi arhivistică, pentru care Constantin I. Karadja nutrea sentimente de admiraţie şi preţuire intelectuală.

Epistolele sunt trimise din satul Grumăzeşti, situat din ţinutul Neamţului, un topos unic în România dar şi în Europa, unde înţeleptul şi eruditul cărturar îşi păstra o bună parte din arhiva şi biblioteca sa ce cuprindea incunabuleprivitoare la Ţările Române.

*

Grumăzeşti, T[âr]g[u]Neamţ

23 iunie 1924

Dragă domnule Moisil,

Mulţămesc pentru g