Cine a spus
că politicienii ne bagă în seamă o dată la patru ani? Greşit! Ne bagă mult mai des. Nu trece nicio sărbătoare fără ca să-şi aducă aminte de noi. De Crăciun, îngeraşi, beculeţe, lerui ler, de 1 şi 8 Martie, ghiocei, brebenei, zambilici, uite că nici Paştele nu trece fără emoţii.
Da’ ce emoţii!
Fericire, lumină, linişte (multă linişte, asta ne doresc toţi, parcă s-au vorbit), clipe magice… Ce să mai…, avem politicienii pe care îi merităm! Sinceri, atenţi, sensibili, jos pălăria! Şi foarte inspiraţi, când copiază urări de pe internet.
E şi cazul
deputatului Alexandri, aici, de faţă, vezi foto! Bâtă la compunere, în sensul că nu scoate nimic din capul lui, domnia sa, că mai bine nu i-oi putea zice, stă prost şi la religie. Bine, aici are un alibi solid, fiindcă, pe vremea lui, năzbâtia asta nu se făcea la şcoală.
Bine,
dar Alexandri nici acum nu prea e dus la biserică. Altfel, poate ar fi aflat că în creştinism există şapte taine, nu doar patru, aşa cum susţine el (vezi din nou foto, asta e!): “încredere, lumină, iubire şi speranţă”. Dintre care, culmea!, niciuna nu face parte din-tre cele şapte sfinte taine oficial consacrate de biserică, atât de cea ortodoxă, cât şi de cea catolică: botezul, mirungerea, euharistia (împărtăşania), spovedania (pocăinţa), preoţia, cununia, maslul.
O fi vorba
de ceva sectanţi? Că atunci când îi aud pe ăştia (mă refer la politicieni, clar!, auzi tupeu la ei, taman de Paşte, cică “patru taine divine”) vorbind despre încredere şi iubire, restu’ de doi bani speranţă, vorba filmului, îmi vine să mă fac ateu şi să refuz îndemnul de erbivor: “Paşte fericit!”.
Mai trebuie
spus că Alexandri a preluat de pe internet prostia asta, fără să clipească? Era să scriu “gândească”, dar este că ceream prea mult? Inepţia celor patru taine “divine” circulă în, Doamne, iartă-mă!, draci, pe
