Descoperita in mai 1494 chiar de Cristofor Columb, insula Jamaica, situata in Marea Caraibelor, la sud de Cuba, n-a atras atentia la inceput nici prin natura sa luxurianta, nici prin peisajele ei de vis, ci mai curand prin pamantul generos, favorabil culturilor de tot felul.
Taramul era cu atat mai atragator cu cat localnicii insulari, poporul aravac, s-au aratat prietenosi si gata sa le ofere spaniolilor din prisosul muncii lor, provenit din agricultura (porumb, manioca, tutun, radacinoase), din pescuit si din vanat cu arcul.
Spaniolii insa voiau mai mult. Lor le trebuiau sclavi si femei. Prietenoasele gazde au inceput sa fie capturate, ceea ce a declansat conflictul ireconciliabil intre vanatori si vanati. Catre sfarsitul secolului XVI, aravacii dispareau de pe fata insulei.
Nu mai avea cine sa cultive porumbul si manioca, cine sa pescuiasca si sa vaneze. A mai aparut si interesul pentru sfecla de zahar. Spaniolii au inceput sa repopuleze insula cu sclavi negri, adusi din Africa. Actuala populatie de circa 2,8 milioane locuitori reprezinta in majoritate urmasii acestor africani.
In prima parte a secolului trecut, numele insulei facuse ocolul globului datorita brandului de prestigiu al unei bauturi foarte cautate: romul Jamaica.
Dupa razboi, interesul pentru rom a scazut. Pe de o parte, a intervenit concurenta Cubei, iar pe de alta parte Jamaica si-a descoperit in subsolurile sale un adevarat tezaur de materie prima: bauxita.
Acest minereu de culoare roscata, folosit la elaborarea aluminiului, a fost observat pentru prima oara in 1940, iar dupa trei decenii Jamaica devenea unul dintre cei mai mari furnizori de bauxita din lume.
La mai bine de cinci secole dupa descoperirea acestui pamant nou, portalul Big Picture puncteaza totusi cateva din curiozitatile specifice locului, care merit
