Aşa se pare! În condiţiile în care – nu poţi să nu observi – orele de vizitare a muzeelor, numărul să-lilor deschise publicului, s-au restrâns; s-a restrâns personalul lăcaşurilor de cultură.
S-au redus pensiile şi salariile fără speranţa unei reveniri. Şi totuşi, spre bucuria publicului meloman, la Atena fiinţează trei orchestre şi două ansambluri de tineret, două colective simfonice – Filarmonica de stat şi Orchestra Radiodifuziunii elene, de asemenea celebra Camerata, ansamblu sprijinit în bună parte din fonduri private; pe aceştia din urmă îi vom asculta la toamnă, în cadrul programelor Festivalului enescian.
Şi totuşi, în aceste condiţii limită, în luna aprilie, la Atena, a luat naştere o nouă formaţie de nici douăzeci de muzicieni, o formaţie a cărei activitate este axată pe proiecte coagulate în jurul unor idei. Sunt muzicieni care preiau simbolistica cercului. Kyklos este numele formaţiei. Este cercul artişilor care încearcă a dovedi lumii muzicale europene că arta lor, că muzica, nu poate fi îngenunchiată de criza economică prezentă pe întregul continent.
Kyklos nu este o orchestră. Este o conştiinţă vie, dinamică, activă. Este cercul artiştilor responsabili. Este o formaţie camerală de geometrie variabilă, formaţie alcătuită din mai puţin de douăzeci de muzicieni instrumentişti. Sunt cei mai buni dintre cei foarte buni, artişti ce activează în contextul vieţii muzicale a ţării, profesori, membri ai diferitelor colective simfonice. În afara aspectului profesional, probează un cordial spirit al colaborării artistice. S-au ales între ei cunoscându-se în baza unor utile experienţe petrecute în diferite tipuri de ansambluri camerale şi orchestrale.
Primul proiect s-a desfăşurat în Sala de Concerte a Conservatorului de Muzică şi Artă Dramatică din capitala Greciei. Ideea de bază a concertului a ţinut a evidenţia creaţia componistic