Cei care locuiesc în urbea de la poalele Meseşului şi încearcă să îşi găsească un loc de muncă au slabe şanse de angajare. Oraşul este mult prea mic, în care toată lumea cunoaşte pe toată lumea, posturile “călduţe” şi toate, de altfel, merg pe realţii.Vorba aia dacă ştii şi apelezi la cine trebuie, până la urmă se rezolvă. Desigur, atunci când se iveşte ceva. Bieţii tineri! Ce greaşeală fac atunci, când, imediat, după terminarea studiilor în diferite centre universitare se întorc pe meleaguri sălăjene, în speranţa că sunt acasă lângă cei dragi şi că îşi vor găsi un loc de muncă. Mulţi au terminat facultatea la Cluj şi s-au întors acasă, crezând că îşi vor face un rost în viaţă alături de familie. Din păcate aici, nu-i rost de bine. Oraşu-i mic pe cale de a deveni o cumună. Investitorii se duc, în ultima vreme au dispărut o grămadă de societăţi comerciale. Noroc cu cei doi investitori străini din Zalău, care ţin cât de cât economia. Dacă Doamne fereşte ar plecă şi ăştia va fi vai de capul oamenilor. Oficial, numărul şomerilor este unul mare, peste 6.300, neoficial însă, numărul lor este şi mai mare. Nu-ţi vine să crezi că la nivel de judeţ oferta de muncă actuală cuprinde 48 de joburi. Şi astea, slujbele, îs cum îs. Cine vrea să se angajeze nu are ce să aleagă. Tractorişti, muncitori necalificaţi, zidar, barbani şi ospătari. Asta-i oferta! În curând de la atâta sărăcie orăşenii vor lua drumului satului. Acolo-i mai bine. Dacă munceşti pământul, existenţa, hrana de zi cu zi e asigurată. E trist totuşi că nimeni, chiar şi cei care-s la putere, nu văd luminiţa de la capătul tunelului, nu văd soluţia care ar putea salva omenirea de la criză. E trist că tineretul de astăzi nu are viitor şi că nimeni nu face nimic. Tineretul de astăzi e viitorul de mâine care va trata cum se cuvine bătrâneţea celor care conduc acum.
comments
Cei care locuiesc în urbea de la
