Un semn că undeva, dincolo de cortinele de fum ridicate de grătarele cu mititei, cineva a decis să închidă ostilităţile, să pună armele jos. Jos, dar nu prea departe...

Românii au pierdut şirul sărbătorilor. Prin grija bisericii şi a guvernului, calendarul s-a umplut de zile roşii, tămâiate de fumul grătarelor încinse. Nu e de mirare că Victor Ponta, şeful guvernului, a căpătat culori în obraji şi s-a ridicat pe noi culmi de respect în ochii publici. El se plasează pe primul loc la simpatie, deşi cârcotaşii spun că nu a făcut nimic decât să arunce sub preş problemele economice şi sociale şi să anestezieze cu zile libere nemulţumirea românilor. Alţii susţin că pentru angajaţii de rând e vorba doar de scurte concedii de convalescenţă, după atâtea guvernări păguboase şi austeritate monotonă.

Dar cârtelile criticilor par neconvingătoare în ochii oamenilor obişnuiţi care continuă să se identifice cu obiectivul european, convinşi că integrarea în Uniunea Europeană a fost cel mai bun lucru care i se putea întâmpla României. S-au umplut grătarele de eurooptimişti care ştiu că istoria merge în direcţia bună şi că există un viitor pentru forţa de muncă migrată în vest, pentru alocaţiile de la stat şi pentru micii făcuţi cu bicarbonat şi repudiaţi de Comisia europeană.

Ziua Europei i-a găsit, astfel, pregătiţi nu doar pe românii simpli, care au ocupat parcurile şi parcările cu navetele lor de bere, manifestând cu pas încet, dar sigur, la cozile pentru sarmalele oficiale, ci şi pe politruci cărora multitudinea de subiecte ale acestor zile festive le-a uşurat munca de a adapta şi a moderniza prăfuitul discurs de 8 mai, rostit pe vremuri în această perioadă, pentru celebrarea zilei partidului comunist.

Dacă ştiai şablonul, mereu acelaşi, indiferent de subiect, puteai rosti discursuri la toate ocaziile. O lecţie de retorică pe care, cu gram